24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Încep să apară tensiuni dintre cele mai profunde în structura de rezistență a actualei majorități politice. S-a demonstrat că în politică niciodată înseamnă de fapt pentru un anume timp, că veșnicia nu poate să depășească un mandate politic. Interesele de partid sunt de cele mai multe ori, dacă nu în permanenţă, virusul care atacă unitatea, înțelegerea, mergându-se până la alterarea iremediabilă a bunului simț.
Apropierea noastră de această esență a construcției se face prin înţelegerea a tot ceea ce se întâmplă între noi și reprezentanții noștri, între alegători și aleși, astfel încât, raportul dintre cei mulți și cei puțini să fie unul care să ne permită multiplicarea așteptărilor cu acest numitor comun, în care ne investim speranța și mai ales așteptările unei vieți mai bune. Suntem prinși la mijloc de toate jocurile politice, în urma cărora, nu de puține ori, rămânem cu iluzia promisiunilor, a cărei volatilitate ne transformă în simple rotocoale de ceață, de depărtări greu de ajuns din urmă, așa cum sunt și greu de văzut în amănuntele lor.
Actuala alianţă politică PSD-ALDE tinde să fie spulberată exact de lipsa de performanțe a ambelor forțe politice, astfel încât după 26 mai 2019 nu s-a reușit să se impună gestionarea eșecului europarlamentar. Mai mult, chiar dacă pe fond nu se poate vorbi despre un dezastru în cazul PSD și nici în cazul ALDE (partid care nu a reușit să atingă pragul de 5%, aflându-se în preajma acestuia nu cu mult), lipsa de luciditate politică de ”plan B” a făcut ca cele două partide, consolidate într-o alianţă stabilă de guvernare, să se lase antrenate în jocul opoziției, mai ales a președintelui Klaus Werner Iohannis, care nu a contenit să atace în forță actuala Putere,. Neglijând conștient că și domnia sa, ca parte a Executivului, face parte din Puterea actuală.
Iată că, în cele din urmă, alianţa PSD-ALDE este pe punctul destructurării, pierderii unității care a transformat-o timp de trei ani într-o forță semnificativă, este adevărat a cărei direcție a fost modificată de voința și interesele ascunse sau uneori explicite ale lui Liviu Dragnea. Nu trebuie ignorat faptul că, fostul lider al PSD era considerat manipulatorul din umbră, cel care dictează până la virgulă mesajele cu care Guvernul ieșea în public, indiferent dacă acestea a făcut-o pe Viorica Dăncilă să exclame mecanic diagnosticul: ”Sunt mai proastă decât mine”. După ce instanța de judecată a făcut o mare greșeală, elaborând din nou instituția delictului politic.
Absența lui Liviu Dragnea ar fi trebuit să salveze imaginea PSD, mai ales că noul lider al social-democraților a încercat să se detașeze vizibil de ”dinastia fostului lider”, mergând până la epurarea politică conducerii PSD, dar și a Guvernului de ”oamenii lui Dragnea”: dacă acest mesaj a fost citit în normalitate de cei care, până mai ieri, atacau cu duritate PSD, pe motiv de Dragnea, iată că, acum, doar la intervenţiile publice, Viorica Dăncilă este în continuare confundată cu Liviu Dragnea, cu dezastrul pe care acesta l-a influențat în ceea ce privește poziția partidului în opţiunea electoratului. PSD a simțit din plin cele două șocuri care s-au cumulat ca efecte în zona dezastrului. Mă refer la alegerile europarlamentare, dar și la arestarea lui Liviu Dragnea, ceea ce a produs o decapitare violentă a încrederii în partid.
Astăzi PSD nu se mai regăsește în pretențiile din ce în ce mai vulgare ale ALDE, partid care încearcă marea cu degetul lui Victor Ponta, dorind să aprindă flacăra speranţei unei alianţe care o dată și o dată convinsese electoratul că ea este cartea câștigătoare. Paradoxal nici astăzi nu ar fi fost altfel, dacă cel puțin PSD se lua în serios și avea încredere în forțele proprii. Dacă PSD s-a prăbușit în votul alegerilor europarlamentare este una dintre cele mai mari mistificări ale tipului de vot, atâta timp cât, pentru acest tip de alegeri, PSD nu s-a pregătit, preferând să lase opoziția să atace bezmetic probleme de politică internă și nicidecum de politică europeană.
Această mare gafă a PSD a produs și imensa confuzie speculată din alergare de liberalii lui Ludovic Orban, dar mai ales a glasului pițigăiat a lui Rareș Bogdan, jurnalistul care pe când avea o emisiune la Realitatea făcea politică, și de când face politică face jurnalism manipulator.
Suntem în cumpănă, poziția care ar trebui să deseneze un unghi drept și din care nu putem ieși decât prin separarea apelor.
Supărarea și mai mare este dinspre ALDE care se vede trădat de PSD atunci când Viorica Dăncilă și-a asumat ea să participe la prezidențiale, chiar dacă scorul pe care liderul PSD este mai mult decât jalnic, dar care se simte ameninţată de orgoliile social-democrate, care nu fac altceva decât să o împingă înainte, înainte fiind largul oceanului sau prăpastia inevitabilă.
Suntem în așteptarea dezastrului, chiar dacă acesta se poate întâmpla instantaneu, până la editorialul următor.
ADI CRISTI
