Ochiul
mă soarbe din priviri
cum buzele au învățat
să soarbă
zama de găină
cum nările au învățat
să soarbă
mirosul de parfum
discret
al nopții de iubire
degetele
culese din urma mângâierii
sorb în felul lor
senzația de mătase
a trupului tău
prăbușit cu totul
în îmbrățișare
trăim momentul
veșnicei pomeniri
în versiunea
cu degetul la gură
Chiromanție
E toamnă
arsura de sub palmă
Mersul vibrat
de doamnă
Fumul ieșit din armă
un tremurat de geană
Totul în noi se sfarmă
când ne citim în palmă
E toamnă
și mâine va fi iarnă
fum
ținut ascuns
în palmă.
Bețivi matinali
aduși cu dimineața-n cap
la margine de mese
purtau în ei ora exactă
cum câinii maidanezi
aveau un cip
să-i recunoști după cum latră
când ceasul bate-n poartă
ora zece
se scurge pe sub străzi
mirosul acru
de vechi, stătut și nespălat
astfel permis
recunoscut de lege
să fii bețiv
femeie sau bărbat
pupat de bună voie
sau pupat rece
cinzeaca
face legea lui nu pot
nu știu, nu vreau sau nu-l cunosc
o dublă – Rege te numește
când sticla dăruită-ți face rost
de sclavi
că-n ochii lor
nu mai poți crește
ferice sunt bețivii de la țară
pe ei nu poți să-i ocolești
căci dacă riști această strategie
riști să-i transformi în
cerșetori funești
pierzând să-i vezi
cum cresc, când crești
bețivii au răspunsuri îngerești
când îi întrebi:
– De odobești, cotnari, cotești ?
– Fie ce-o fi ! Să picure
până la moarte
din țâța sfânt-a strugurelui
care te dă pe spate!
ADI CRISTI