POEME ESTIVALE V

Tablou cu ceas de masă stricat

Am venit

înainte de a pleca…

Cu genunchiul semănând

rugăciunea închinării…

Am adus pedeapsa

iubirii de a fi unul

în toate cele ce sunt…

Împreunarea

luminii și a întunericului

povestea în care mă pierd

în regăsirea celui care naște…

Toate acestea se întâmplă

cu moartea pe masă

în văzul ultimului sfârșit:

”…pe mine, / Mie, redă-mă!”

Respirație cu ochii închiși

Am nevoie de vis

ca de perfuzii

Sunt dependent

de lumea imaginară

exemplul viu

dureros de viu

de mărturie măturisitoare

Dacă vreau să visez

am nevoie

de viața de apoi

trăită

în lumea aceasta.

Prin ochelarii aburiți

Ai fața muncită

asemenea câmpiei

rămasă în urma plugului

Tristețea ochilor tăi

se topește în aer

asemenea gheții prezentată

în standul

cu băuturi răcoritoare

și cu fructe exotice

până când

zâmbetul nesperat

răsare

la colțul buzelor tale

și toată durerea dispare

ca o iluzie stropită cu apă .

ADI CRISTI