Tablou cu ceas de masă stricat
Am venit
înainte de a pleca…
Cu genunchiul semănând
rugăciunea închinării…
Am adus pedeapsa
iubirii de a fi unul
în toate cele ce sunt…
Împreunarea
luminii și a întunericului
povestea în care mă pierd
în regăsirea celui care naște…
Toate acestea se întâmplă
cu moartea pe masă
în văzul ultimului sfârșit:
”…pe mine, / Mie, redă-mă!”
Respirație cu ochii închiși
Am nevoie de vis
ca de perfuzii
Sunt dependent
de lumea imaginară
exemplul viu
dureros de viu
de mărturie măturisitoare
Dacă vreau să visez
am nevoie
de viața de apoi
trăită
în lumea aceasta.
Prin ochelarii aburiți
Ai fața muncită
asemenea câmpiei
rămasă în urma plugului
Tristețea ochilor tăi
se topește în aer
asemenea gheții prezentată
în standul
cu băuturi răcoritoare
și cu fructe exotice
până când
zâmbetul nesperat
răsare
la colțul buzelor tale
și toată durerea dispare
ca o iluzie stropită cu apă .
ADI CRISTI