POEME ESTIVALE VIII

Ia-mă în seamă, dar alege-l pe el

Evreul

nu poate fi decât

evreu!

(indiferent de țara

în care trăiște

sau din care vine)

un evreu face cât doi evrei

atunci când

e unul singur

și începe să facă

cât o sinagogă

atunci când

afacerea îl mută

în Țara lui Inghelă

Totul se întâmplă

pe pământul făgăduinței

rămas în urma pasului

unui singur evreu

căci și atunci ne dăm seama

că unul e unu

chiar dacă mulți

ni se pare că sunt

– Doamne,

ia-mă în seamă,

dar alege-l pe el!

Solomon mă atinge pe umăr

A fost ales de Dumnezeu

să fie păstorul Înțelepciunii

i s-a dat un popor ascultător

și un tată

transformat mai apoi

în Steaua lui David

cum alții se grăbeau să strângă

ceea ce se putea stânge

femei sau bărbat

degetul arătător

înfipt adânc în piept

Solomon s-a grăbit să fie Înțelept

să-și mai liniștescă pornirile

învățând din ce se compune

un refuz preschimbat în regret

Pe vremea sa înțelepții

erau cât să-i numeri

pe un deget

și acela imediat retezat

să nu rodească sămânța

cu creșteri de buget…

Solomon a decis

că el este îndeajuns

pentru a ridica zidul

trecut în trupul celui învins

Pe el Dumnezeu l-a făcut

mai mult decât înțelept

sclavul inimii l-a făcut

și inima a împărțit-o

precum pâinea

(să ajungă tuturor)!

Îngerul păzitor

Scoate din  mine toate urmele

ce le-aș putea lăsa…

Fă-mă să fiu aer de respirat

sau aer

din aripile ce mă înalță

căci Înger

aș mai putea fi

păzitorul meu de cele lumești

și de cele îngerești

Păzitorul meu

de bine și de rău

de floare neagră de dudău

cântec prins la piept

un ochi de bou

blând și clar

ca un zâmbet dat cu var!

ADI CRISTI