DE JOS ÎN SUS ȘI NU DOAR LA VÂRF

A început nebunia de toamnă, ultima din această formulă guvernamentală. ALDE a ieșit de la guvernare, forțând chiar depunerea unei moțiuni de cenzură. La această mișcare politică aderă nu doar PNL, posibilul iniţiator, cât mai ales și USR, ALDE, UDMR, astfel încât PSD se pare că va rămâne singur la guvernare, insuficient pentru a se gestiona această ambiție de înțeles, dar din ce în ce mai greu de realizat. Pro România, prin Victor Ponta, crede că moțiunea de cenzură în acest caz este mai mult o ambiție a lui Ludovic Orban, liderul PNL, care iată este dispus să scoată castanele fierbinți cu mâinile altora. Victor Ponta crede că mult mai natural ar fi ca Parlamentul să se pronunțe prin vot față de intenția de restructurare a guvernului, pe care PSD va fi obligat să o propună, moment în care un vot împotriva ar duce inevitabil la căderea Guvernului PSD.
ALDE nu numai că a părăsit alianţa politică ce și-a asumat guvernarea în 2016, dar a devenit unul din cei mai vocali adversari politici ai PSD, demonstrând că este dispus să piardă tot, de la poziția de președinte al Senatului României, deținută de Călin Popescu Tăriceanu și până la intenția acestuia de a candida pentru Președinția României.
ALDE, în această nouă formulă, dorește să facă o alianță politică cu Pro România, existând varianta susținerii la Președinția României a candidatului independent Mircea Diaconu. Se pare că modelul ucrainean continuă să ne urmărească și să adauge lângă revoluția portocalie a Maidanului, varinata cu președinte – obținută din candidatura unui actor îndrăgit, ce a înlocuit imaginea omului politic, imagine compromisă de însăși clasa politică din care provine.
Nu aș vrea să cred că laboratoarele ucrainene dețin secretul acestei părți de lume, dar cele ce s-au întâmplat în ultimii ani confirm această bănuială, oferindu-ne chiar următoarea mutare pe table de șah, înainte ca aceasta să fie făcută la București.
Revenind la ultimele evoluții în politica internă a României ne vedem puși în situația constatării iminentului divorț dintre PSD și ALDE, eveniment din care se poate desprinde în primul rând hotărârea celor două părți de a merge fiecare pe drumul pe care și l-au asumat la nivelul conducerilor centrale ale partidelor. Au fost semnate deja demisiile miniștrilor ALDE din Guvernul Dăncilă, mai puțin cel al Ministerului Afacerilor Externe, Ramona Mănescu, cel care a decis să facă notă aparte, neînțelegând sacrificiile pe care le cere acest tip de diferend intern, față de imaginea externă a României pe care ministerul pe care ea îl coordonează, este implicat. Fără doar și poate nu se poate vorbi de strategia ”dă-mi pălăria / nu ți-o dau!” Nici o ambiție politică nu poate să aibă întâietate în fața interesului naţional. Această afirmație nu ar trebui păstrată doar la nivelul declarațiilor ce dau bine, mai ales în această perioadă în care toate energiile sunt consumate pe teritoriul campaniilor electorale.
Apare din nou varianta ”alegerilor anticipate” care, de această dată, nu mai sperie pe nimeni, devenind chiar o soluție prietenească cu toate partidele politice, care la această oră contează.
Deodată nimic nu mai este imposibil, jocul cu căderile succesive de două guverne devine tentant și posibil, așa cum posibilă este și dizolvarea Parlamentului, acțiune ce va duce pe drumul cel mai scurt la alegerile anticipate, găsite a fi astăzi cea mai bună soluție de a reseta toate neînțelegerile politice, de a te înfățișa în termenul cel mai scurt în fața poporului.
Se pare că tot răul acumulat nu poate decât să ne ducă pe drumul cel bun. Că mai rău decât am ajuns în punctul critic, de la care au început toate aranjamentele să sară în aer, nu există, atingând fundul prăpastiei.
Avem nevoie de un cap limpede care să reuşească să citească imparțial situația în care a ajuns astăzi România, nu doar din punctul de vedere al partidelor politice, cât mai ales din punctul de vedere al consumatorului actelor politice, a cetățeanului în contul căruia sunt decontate toate promisiunile, la început electorale și mai apoi cuprinse în programele de guvernare. Minciuna continuă să fie vehiculul cu ajutorul căruia politicienii continuă să transporte iluziile frumos ambalate, pe care le oferă la prețuri promoționale, mai ales pe teritoriul campaniilor electorale.
Nu cred că suntem pregătiţi pentru schimbările profunde la care liderii partidelor politice le face la vârful acestora, mai ales că schimbările sunt necesare în profunzime, de jos în sus și nu doar la vârf.
ADI CRISTI