AU SPERAT, SPER ȘI VOR SPERA

Nu putem să ignorăm ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Chiar dacă implicarea cetățeanului este una de galerie, de tribună, faptul că noi devenim în același timp și adresant și consumator, fără ca să mișcăm un deget, fără ca să emitem alte pretenţii în afara celor care ne privesc direct și personal, trebuie să fim conștienți că nimeni nu ne cunoaște mai bine decât ne cunosc greutățile, necazurile și mai ales interesele proprii și personale.
Scena politică românească este mult mai pragmatică și mult mai tăioasă decât dorințele celui care votează. Paradoxal, chiar dacă acesta din urmă cere cât mai puțin, politicienii nu reușesc nici măcar să ajungă la degetul mic al acestor nevoi, pe care ei le umflă la dimensiuni fabuloase în promisiunile electorale, uitând în cele din urmă că acestea sunt de fapt din baloane de săpun și nicidecum din materia care contează pentru o viață tihnită, normală și egală cu performanțele celorlalte popoare cu care ne învecinăm sau ne împreunăm în logica regulilor Uniunii Europene.
Este cât se poate de vizibilă apropierea dorințelor, mai ales a așteptărilor, de pe urma cărora suntem deciși să ne construim ”următorul pas” al vieții noastre cea de toate zilele.
Aici intervin politicienii, cei care, de regulă, nu ne mai dau nici o șansă în a ne articula un viitor credibil, cât mai aproape de ceea ce am dorit noi să trăim.
Chiar dacă libertatea, de care suntem invitați să uzăm, ne dă voie să visăm la tot cea ce se poate visa, pe fond ceea ce ni se oferă nu face altceva decât să ne constrângă, să ne limiteze, să ne facă să ne amânăm proiectele pentru mai târziu, alintându-ne cu concluzia ”acum nu, poate mâine sau poimâine…”
Suntem astfel condamnați în libertate să urmărim disputa deschisă a competitorilor pe scena politică a țării, încercând să alegem pe cel în intențiile căruia sunt fragmente sau chiar păreri despre ceea ce noi ne dorim să facem din viața (sau) cu viața noastră.
Acum vălmăşeala este mult mai mare, mult mai dinamică, sunt așteptare întorsături spectaculoase, fără însă ca fondul distribuirii puterii să poată fi în avantajul cetățeanului. Deocamdată se luptă pentru o nouă majoritate politică, care să permită punerea în aplicare a unui nou program de guvernare în care cetățeanul să fie în centrul atenției cu toate problemele sale ce țin de mult invocatul salt în a trăi mai bine.
Revenind pe table de șah politică a timpului prezent, observăm deja o turare majoră a motoarelor din partea celor care până mai ieri erau colegi de guvernare. ALDE încearcă să facă pasul în afara coaliției de guvernare, la modul decis, fără regret, fără speranţe și, mai ales, fără nici un fel de ambiție care să-i pună în postura celor care au făcut și lucruri bune în cei trei ani de guvernare alături de PSD.
PSD încearcă să mascheze prăpastia în care se află, cu tot felul de rogojini, prelate, dar mai ales cu o liniște aparentă care să ofere în continuare încredere în cei care au beneficiat timp de trie ani de un program social, trebuie să recunoaştem agresiv în beneficiul cetățeanului, fie că vorbim despre majorări de salarii sau de pensii, de suplimentarea câștigurilor pe diferite programe sociale.
Evident că, opoziția nu avea cum să aprecieze acest efort, atâta timp cât, până la europarlamentare, nu a făcut altceva decât să se simtă, anostă, confuză, fără idei și greu de înțeles, mai ales că reacțiile ei erau anemice, fără nici o umbră de succes. Victoria totuși la mustață a liberalilor de la europarlamentare, dar mai ales deturnarea acestei victorii europene pe teritoriul politicii interne, conjugate cu lipsa de reacție a social-democraţilor, a construit o nouă atitudine, o nouă speranță pe care opoziția a început să o speculeze, să o folosească în reconstrucția majorității politice din Parlamentul de la București.
A venit ”trădarea” ALDE, pe fondul umflării pieptului PSD, sub formă de care ”așa vor mușchii mei”, reușind astfel să repete toate prăbușirile de coaliții guvernamentale din ultimii 30 de ani.
Când armele se ascut trebuie să ne așteptăm la curgeri de sânge, iar când sângele începe să curgă trebuie să ne așteptăm la câștigători și învinși. Ceea ce este trist ține mai mult de victimele colaterale care, invariabil se întâmplă a fi doar din rândul nostru, a celor care au sperat, sper și vor mai spera să se întâmple ceva bine cu ei sau pentru ei.
ADI CRISTI