24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Setea îmi amintește de apă
cum apa îmi amintește de ploaie
iar ploaia de magazia
în care ne-am adăpostit
uzi leoarcă
înfrigurați și mai apoi tăvăliți
tăvăliți și mai apoi despărțiți
Setea face parte din destin
cum și destinul
face parte din reîntâlnirea din parc
acolo unde statuia ta
m-a lovit în moalele capului…
Să fi trecut acest amar de vreme
de la prima noastră tăvălire?
Ce-ți este cu timpul acesta
atât de elastic și maleabil
când crezi că a trecut o veșnicie
privești risipa câtorva clipe
iar când crezi că a trecut o clipă
constați că trebuie să-ți schimbi
secolul la purtător…
cu sau fără voia noastră suferim
de strigăte de pradă
de liniște eternă
de hidrogen și oxigen
până când
gemenii de hidrogen
vor viola un oxigen
totul va reintra astfel în normal
adică… la apă!
Exist pentru tine
iar dacă nu ai fi tu
ar exista altcineva
Atâta timp cât
pentru mine
doar pentru mine
nu aș putea exista!
Nu aș avea pentru ce să exist
Nu aș avea ceva
ce m-ar putea interesa
Știindu-mă pe de rost
m-aș plictisi de moarte
de mine
ca de o zi de post!
Exist pentru tine
oglindă, oglinjoara mea!
Învață-mi pe de rost
poveștile din vis
să mă cunoști profund
și până în Înalt
acolo unde vulturii mă pedepsesc
să-mi fac din moarte
următorul salt
Învață-mă
cât să reciți din mine
cu șoapta dusă în tăcere
mă pierd în roiul de albine
ce face din durere miere
Învață-mă
să știu cine mai sunt
la vremea când uitarea
mă curtează
mi-e dorul viu, chiar de-i cărunt
și vraja ta
în mine mai lucrează
Învață-mă
ce-ai învățat din mine
pe când poemele în lesă le purtai
azi sunt hoinare, libere și-n rime
eu îți rămân
un sunet sfâșiat de nai.
