24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Flori de mac
Gălbenele, Albăstrele
fac din câmp
steagul țării mele
Iar eu sunt
întins pe jos
nu să dorm
ci să-l înalț, pe catarg
cu folos!
M-am întins pe iarbă
te-ai întins pe nisip
s-au întins pe apă
Doar pe cer
nu poți sta întins
din cauza lui Newton
(și a mărului său
care tot cade de unul singur)
Poate de aceea
(ca o cruntă răzbunare)
aerul stă întins în noi
cei fără aripi
fără ca să ne ocupăm
zilele și nopțile
cu zborul!
Lasă-mă să cred,
(mamă a tatălui meu)
că-mi ești mamă
fără ca tatăl meu
să-mi fie frate
Lasă-mă să visez
imposibilul
cum și viața ta a fost
imposibilă…
Risipită ca o ploaie de vară
peste creșterea mea
Eu, cel sărăcit
de dragostea de mamă
dar îmbogățit
de jertfa mamei tatălui meu!
Au dispărut și copilele
prietenelor mamei tatălui meu
pe un loc plin de verdeață…
S-au dus… și duse au fost
în rugăciunea în care
ne mai pomenim morții
pentru a-i păstra vii în noi
(ca și cum s-ar odihni puțin
pentru seara de bal!)
Stau și privesc sala
în care cândva ochii lor
îmi sorbeau cuvintele
și văd scaune…
din ce în ce mai multe scaune
goale
și suflete peste tot
din ce în ce mai multe suflete
izbind în pereți ca un orologiu
el însuși plecat
în căutarea timpului pierdut
Mă aud șoptind
fără ca șoapta aceasta să facă parte
din poem:
– Exist pentru că și voi ați existat !
(mă aud citind
și tăcerile dintre cuvinte).
ADI CRISTI
