Femei neîntrebate de nimeni
Cu fiecare val
sunt aduse fecioare la mal
femei neinteresate de nimeni
sau poate acele redute
rămase străine
în lipsă de cuceritori
şi de nopţi dezbrăcate
în cor de suspine
Cu fiecare val
marea devine mai mică
în ochiul meu ocupat
de atâta retragere
dinspre curaj înspre frică
Văd pescăruşii la picioarele tale
aşteptându-ţi pe aripi
neprihănirea
să-ți dezbrace inima de răni
și de zale.
Cu fiecare val
pe glezne îți cade rochia albă de bal
Ești goală în mare
sau poate să fie umbra ta
de trup dezbrăcată
cum miresmele mai sunt
dezbrăcate de floare.
Pe malul ochilor
Ascult cum marea
îţi aduce vorba la mal
cum şoapta din tine
îmi sparge timpanul
şi zgomotul arşiţei
ne loveşte pe trupuri
Ascult cum rugul
îşi tânguie flacăra oarbă
Iubirea se-ntinde
ca o umbră pe ziduri
te-ntorci înspre mare
cu paşi apăsaţi
din trupul tău cade
îndepărtarea
cum fructele cad
la marginea drumului
Privesc înspre capătul lumii
catargele coapselor tale
vestesc naufragiul
sau poate
să fie gestul firesc
de a-ţi scoate un fir de nisip
din ochii înşiraţi ca două mărgele
pe marginea zării.
Orbit, cu marea în faţă
Nu privesc înspre mare…
Zgomotul ei de cascadă
îmi ocupă urechea
mă lasă să cred că
e o ceartă continuă
o dispută eternă
între maluri şi larg
între „a veni” şi „a te reîntoarce”
de parcă tu ai fi
întreaga întindere de ape
de pe marginea căreia
Soarele îşi face timp să răsară
Nu privesc înspre mare
Ochii mei confiscaţi de îndepărtarea ta
nu mai locuiesc în mine.
ADI CRISTI