SCRISORILE NESCRISE DAR TRIMISE DIN ȚARA SFÂNTĂ (VI)

Jos pălăria!

Nu am decât ochii închişi
Restul braţelor mele
te aduc mai aproape de trup
amestecându-ne.

Este atâta întuneric în mine
încât nopţile
de dincolo de cuvinte
par să fie urletul nebunului
ce umple strada
ca un clopot bătând a nepăsare…
Nu am decât ochii închişi
Pe alee copacii îşi scot rădăcinile
la suprafaţă
cum eu îmi mai scot pălăria
din punga de plastic
să te salut.

Lasă-mă să te visez

Nu obosesc
obosindu-mi trupul cu tine
Obosesc doar atunci
când înnoptez în îndepărtare …

gândurile îmi gâfâie-n ceafă
le simt arsura
dorului meu de dorinţă

lasă-mă să te visez
cum nu ai fost niciodată
şi cum vei fi mai apoi.

Detectorul de iubiri interzise

Din senin
vântul a început să se scuture
de arsura unei zile toride

De pe umeri
îţi cădeau pescăruşii
iar de pe sâni
hulpavele umbre de ochi
mângâietori

Din senin
vântul ne-a dus în larg
Eu rătăcind pe orizonturi ne desenate
Tu aşteptând să treacă furtuna
în braţele mele
sub forma digului
De la Sheraton, de la Orchid
sau Renessance

Acoperiţi de nisip
făceam parte din plaja
din ce în ce mai des cercetată
cu detectorul de iubiri interzise.

ADI CRISTI