24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Ne aflăm în iminenta apropiere de ziua facerii noului guvern. Klaus Iohannis l-a numit pe Ludovic Orban prim ministru desemnat. Guvernul PSD, încă cald în urma trecerii moțiunii de cenzură, încă mișcător, a ajuns un episoade de tristă amintire, căzând la proba de microfon ce nu mai contează din moment ce spectacolul a fost anulat.
Acum lupta se dă pentru viitorul imediat, pentru cine va fi locatarul Palatului Victoria, dar și pentru plătitul polițelor celor care… au înfrânt . Marea grijă a social-democraților, aflați în plină campanie electorală prezidențială, a rămas găsirea unei variante de răzbunare împotriva celor care le-a tras preșul de sub picioare la moțiune, amintind aici partidele conduse de Victor Ponta, respectiv Călin Popescu Tăriceanu.
Trebuie să recunoaștem că în PSD se întâmplă un dezechilibru inedit, ne mai întâlnit în tabăra celor trei trandafiri. Cel mai mare partid al țării este trimis, conjunctural, în opoziție, cu intenția anunțată de actualii guvernanți ca PSD să dispară pur și simplu de pe eșichierul politic parlamentar, pentru a avea soarta PNȚCD, după alegerile din anul 2000.
Evident că, o astfel de proorocire nu se poate întâmpla și în acest caz, chiar și numai pentru că baza electoratului PSD nu este aceeași cu aceea pe care a avut-o PNȚCD.
Nucleul dur al social-democrației a atins acel minim de 22-24%, care timp de 30 de ani a reușit să-și construiască acele reflexe condiționate de pe urma cărora poporul căuta din ce în ce mai insistent câștiguri personale, imediate și semnificative.
Inventatorii pomenelor electorale sub formă de găleți, baxurilor de ulei și zahăr s-au văzut nevoiți să-și schimbe strategiile, mai ales că acestea au devenit o practică unanimă, iar apropierea de simplul cetățean, votantul, nu se mai făcea pe calea alimentelor fundamentale.
S-a invocat spațiul virtual cu acele mesaje venite de la plecații în străinătate, ca o formă de presiune aplicată celor rămași acasă, ca o poruncă ce nu poate fi contestată, în condițiile în care PSD a fost demonizat, a fost scos din Rai și aruncat în Focurile Gheenei, acolo unde a luat ființa ciuma roșie, sintagmă nedreaptă aplicată pe fruntea celor care au avut cândva în rândurile lor aceeași membri PCR pe care îi putem întâlni și la PNL, PMP, doar că aceștia reclama originile sănătoase ale celor prigoniți și hăituiți de regimul comunist, la rândul său colorant în roșul socialismului de la sat și oraș.
Între timp scena politică românească devine incandescentă pe fondul campaniei electorale prezidențiale. PSD și-a revenit din lovitura căderii prin moțiune de cenzură, dezmeticindu-se, renunțând la declarațiile date în stare de amețeală profundă, cum a fost amenințarea ”trădătorilor” Ponta și Tăriceanu cu izolarea totală prin votarea guvernului liberal, astfel încât cei doi ”nesimţiţi” să nu mai aibă căutare la Curțile lui Ludovic Orban. În cele di urmă social-democrații și-au dat seama că lupta trebuie dusă cu principalul adversar nu cu personalul de serviciu sau cu cel auxiliar. PSD a declarant că este gata să lase actuala majoritate din Parlamentul României să-și dovedească forța și constanța, oferindu-i șansa de a-și demonstra forța votului, prin asigurarea cvorumului necesar votului de investitură al Guvernului Orban și a programului de guvernare. Mai apoi, dacă acest cvorum există, PSD va vota împotriva acestui guvern, respectându-și noul său statut constituţional de partid aflat în opoziție.
Este foarte interesantă această nouă postură care, trebuie să recunoaştem, nu este pe placul celor care au condus România ultimilor 30 de ani, cu mici pauze, pauze în care a asigurat una dintre cele mai puternice opoziții, oferind țării constanța unei politici făcute în numele omului, în primul rând, dar și substanța acelei alternanțe la guvernare pe care s-a putut construi o nouă atitudine față de interesul naţional, în ultimul timp atât de marginalizat și alterat de marile trădări ale stautuli de drept. Nu putem ignora evidențele, nu putem trece cu vederea aceste abateri de la litera legii făcute chiar de slujitorii ei (sic!).
Deja, din unitatea de nezdruncinat a opoziției unite, acum în pragul împărțirii scaunelor în noua putere, începe să se aleagă praful și pulberea. Într-o astfel de învălmășeală liberalii devin din ce în ce mai singuri în setea pe care o reclama acum, hulpavă și agresivă, astfel încât aliații lor de până mai ieri sunt nevoiți să facă un pas înapoi, devenind cât se poate de circumspecți fie că se numesc USR, UDMR, Pro România, ALDE sau chiar PMP care tot încearcă să pătrundă în guvern cu un minister cap de pod pentru românii de dincolo de Prut.
Negocierile încep. Ludovic Orban are o față din ce în ce mai obosită, vânătă și inexpresivă, asemenea unei măști, uitând parcă să mai respire, atâta timp cât el este ținut în viață de încăpățânarea intereselor lui Klaus Werner Iohannis.
ADI CRISTI
