POEMUL DE VINERI

Pedeapsa sapă-n minte defilee
adâncă e căderea ce ne-așteaptă
pârjolul flăcării pădurea o pătrunde
zidind cu umbra trupului durerea

Suntem atât de descompuși
că peste noi nu mai există aer
când din arsură plânge un arcuş
cu tine nu ezit să mă încaier

Privesc cum amintirea se dezbracă
cum în pedeapsă lacrima se-mpacă
și cad în urma ta gutui
în brațe și în tălpi e loc de cui

Se-ntoarce-n fiecare Răstignirea
ca o scrisoare fără adresant
și din tăceri poemu-și pierde firea
strigând prin somn solemn și delirant

ADI CRISTI