CU GURA PÂNĂ LA URECHI

Să dăm crezare voinței unei majorități parlamentare conjuncturale de a trece Guvernul lui Ludovic Orban prin Parlament. Să ne imaginăm că așa ceva se va întâmpla. Pe cale de consecință PSD va intra în opoziție. Nu va fi o opoziție constructivă în sensul că amendamentele social-democraților va ajuta guvernul liberal să-și facă temele pentru acasă.  Nu putem ieși din paradigma dușmăniei, a neîncetatelor provocări și răzbunări motivate doar de dragul răzbunării. Într-o astfel de conjunctură suntem prizonierii lui ”ba pe-a mă-tii”, acțiune fără logică și, mai ales, fără final constructiv, care poate fi în stare să scoată la lumină bunele intenții. În continuare vom fi divizați în buni și răi, în cei care țin cu poporul și cei care luptă împotriva poporului!

Între timp, în această pauză guvernamentală, datorată incapacității premierului desemnat de a construi o majoritate parlamentară cu ajutorul căreia a dat jos guvernul Dăncilă, Ludovic Orban se joacă de-a prioritățile, amintind că el, guvernul legitim, trebuie să facă rost de bani, pentru autoritățile publice, să-și concentreze atenția asupra Legii Bugetului de Stat, numirii comisarului european, pregătirile pentru iarnă, inițierea procedurilor pentru desemnarea conducătorilor Parchetelor, a șefilor de Inspectorate Județene ale Poliției, modificarea Ordonanţei de Urgență 114 etc.

Acest calendar scris pe genunchi a fost respins de Parlament, înregistrându-se prima  înfrângere a premierului desemnat, cu scorul de. 13-11 și o abținere. (a lui Daniel Constantin), în Birourile Permanente.

Acest prim contact cu noua realitate a României devine unul emblematic, previzibil și ușor de intuit în desfăşurarea sa, oferindu-ne deja un tablou ușor de construit. Se poate spune că nimic nu va pleda în favoarea înțelegerii, a colaborării, a deșteptării unora în favoarea celorlalţi. Vom continua să ne împiedicăm reciproc, să ne scoatem din sărite, este adevărat de această dată inversând rolurile. De partea celor ieșiți în stradă va lucra PSD, în timp ce PNL  își va risipi inevitabil discursul ”ciumei roșii”, retrăgându-se sub cochilia incapacității de a găsi soluții credibile și performante cu idealurile lor, în mare parte lipsite de acoperire și mai ales de o proiecție credibilă pe realitatea imediată, din mediul înconjurător, acolo unde nimeni nu mai poate să vorbească despre cai verzi pe pereți, atâta timp cât fiecărei vorbe rostite îi corespunde un tablou votiv. Avem sau nu avem nevoie de motivația credibilă a promisiunilor? Suntem sau nu suntem pregătiți să dăm crezare celui care promite, atâta timp cât promisiunile în sine se dovedesc a fi doar ”gargară politică”, nimic concret, nimic stabil, nimic în folosul cetățeanului și a țării?

Nașterea noului guvern este pe muchi de cuțit. Încă mai sunt ”voturi de adunat”, încă mai sunt lupte la baionetă de dat, atât în zona social-democraţilor, cât mai ales în zona celor care au slujit la dărâmarea guvernului Dăncilă și care acum nu-și văd pretențiile luate în seamă. Trebuie să înțelegem și să recunoaștem că luptele se dau nu neapărat pentru binele României și a poporului său, cât mai ales în favoarea partidelor, de regulă aflate în imposibilitatea unei stabilități confortabile. Sunt partide care în sondajele făcute la zi, sunt practic cotate la sub 2% (ALDE) sau altele, care nu se ridică peste 4% (UDMR), sau altele aflate la limita de trecere de  5%, în varianta unei marje de eroare de 3,2% (sic!)  Acestea sunt cele mai vocale, de aici se așteaptă trădările de altădată, singurele atitudini ”responsabile” care au construit până azi întregul parcurs al României.

Din calculul potențialilor opozanți nu iese nici USR, partid în fruntea căruia liderul Dan Barna a dat dovadă că poate fi un exemplu vizibil de inconsecvență, de ”una zice azi și alta face mâine”, mai ales că ceea ce face astăzi USR îi poate vicia profund alegerile prezidențiale, omorându-l de bună voie pe liderul Dan Barna.

Amestecul acesta electoral cu desemnarea guvernului Ludovic Orban este un fel de caricatură care nu are cum să nu extragă râsul din umorul poporului român, cu atât mai mult cu cât în condiții normale românului îi șade bine hohotind, este adevărat cu gura până la urechi, dovedind un potențial major de bună-dispoziție mai ales  când aceasta etse asortaă cu lacrimi de bucurie și nicdecum de necaz.

ADI CRISTI .