Prima stare de grație
Nu strig
doar tac
Nu vorbesc
doar tac
Nu șoptesc
doar tac
Nu tac
doar iubesc.
A doua stare de grație
Fii atentă la mine
pe când nu mai sunt
Privește-mi golul
cum ai privi printr-o conductă
prin care a curs bunăstare
Fii atentă la mine
cum mi-ai privi îndepărtarea
și m-ai găsi
sub formă de pendul
sau de umbră legănată de vânt
Fii atentă la mine
nu mai sunt, dar exist
în gestul tău interior
de a mă ține minte.
A treia stare de grație
Întinsă pe plajă
ai stricat ordinea generală
a lumii
Soarele
în loc să-și înceapă
ziua de la răsărit
a preferat
să nu mai apară
decât direct în asfințit
atunci când ne-ai obișnuit
să te scufunzi în mare.
A patra stare de grație
Am văzut marea
de dincolo de orizont
ca și cum aș fi văzut
lumea cealaltă
O iluzie sau o realitate
(depinde din ce parte
privesc întoarcerea)
A cincea stare de grație
Ardeai
ca o făclie
sau să fi fost doar
flacăra din tine
O vâlvătaie interioară
prin care gesturile
luminau șoaptele
stivuite în mine
asemenea lemnelor
pregătite pentru iarnă.
ADI CRISTI