GUVERNUL DE ETAPĂ

”Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători” a devenit o cheie cu ajutorul căreia actuala clasă politică încearcă să descuie ușile intereselor de grup/gașcă, de regulă din zona Puterii sau a ajungerii la putere.

Un bine făcut țării a fost fracturarea lălăielii cu votul dat guvernului Ludovic Orban, după ce aceeași majoritate conjuncturală a trecut moțiunea de cenzură ce avea să trimită acasă Guvernul Viorica Dăncilă.

Operațiunea în sine nu poate fi contestată, este una constituţională, definind a fi singura cale de a sancționa democratic lipsa de performanțe ale unui guvern ales și validat tot prin procedurile parlamentare.

De această data liberalii și-au asumat, iată, nu numai moțiunea de cenzură, cât mai ales și formarea unui nou guvern, doar că în momentul în care s-a ajuns la validarea noului guvern, stupoare, Ludovic Orban, în calitatea sa de premier desemnat s-a văzut pus în situaţia de a umbla după voturile parcă volatilizate de la moțiunea de cenzură.

Nu cred că acest tip de întâmplare este una normală. Un guvern demis  prin moțiune de cenzură trebuie să plece fără nici un alt comentariu, încercând în același timp să facă perioada de tranziție de la vechea putere la noua putere cât mai scurtă, prin efort propriu. O astfel de atitudine mi se pare una normal, firească și responsabilă. Jocul de-a șoarecele și pisica, lăsat la voia întâmplării, să se strecoare printre picioarele combatanților, nu are nimic în comun cu responsabilitatea celor care își asumă destinul poporului roman, a celor care se subordonează direct jurământului de investitură, pe care l-au rosti în fața Președintelui României, punându-se astfel la dispoziția poporului. ”Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului roman. Să respect Constituția și legile țării. Să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”

Prin acest jurământ demnitarii sunt legați de glie și de interesele poporului român, de credința sa și mai ales de legile țării, față de care trebuie să aibă nu numai respect, cât mai ales și o responsabilitate de renegociat. Normalitatea acestui jurământ, impune un comportament pe măsură. Nu poți rosti jurământul decât cu aceeași gravitate, pe care momentul solemn o dictează, în fundalul căreia să existe substanța desăvârșirii proiectelor naționale angajate, cu seriozitate și demnitate.

Momentul acesta solemn ar trebui să fie nu numai un episod emoționat pentru cei care îl rostesc, ci mai ales un pas înainte, ieșind înspre o normalitate autentică, ce ar trebui să fie de învățătură de minte, un ton la cântecul care se tot amână, acela de libertate reală, de dezlănțuire a energiilor înspre o țară mai bună.

Ar fi trebuit ca o astfel de victorie, ieșire din umbra să fie susținută și armonizată de un glas echilibrat al președintelui, garantul de iure al concilierii. Klaus Werner Iohannis a mai pierdut un start, dând cu putere cu barda-n noi, încovoindu-ne, nelăsându-ne să ne simțim liberi, să fim cât se poate de normali, compromițând din start viața de zi cu zi a noului guvern, guvern care are nevoie de voturile PSD pentru a se descurca din punct de vedere legislativ a doua zi după investitură.

Trădările conjuncturale sunt o apă de ploaie care pur și simplu dispar, provocând iluzii greu de făcut față. Nu putem vorbi încă de visul președintelui Klaus Werner Iohannis, acela de a avea guvernul său, chiar dacă Ludovic Orban, în cuvântul său de la investitură i-a promis președintelui că acesta este guvernul pe care și l-a dorit, că acesta este guvernul lui. Un guvern este bun sau mai puțin performant, în momentul în care este pus la treabă, în momentul în care rezolvă sau nu problemele pe care și le-a propus, atâta timp cât majoritatea, provocată de negocierile lui Ludovic Orban, funcționează. Dac cum să funcționeze când promisiunea de alegeri anticipate făcută USR nu se potrivește cu alegerile la termen primise UDMR? Cum să se împace cu promisiunile făcute ALDE de a nu dsființa secția de anchetare a faptelor de corupție din magistratură cu nevoia de desființare a acesteia ca un angajament pe care liberalii și l-au asumat în fața țării și a Europei greșit informate? Să nu uităm că actuala majoritate parlamentară stă doar în opt voturi. Este suficient ca ALDE să nu fie satisfăcută sau UDMR, pentru ca să existe o nouă moțiune de cenzură câștigătoare. Este de interes urmărirea acestui balet pe sârmă pe care Ludovic Orban este supus să-l joace, evident în preajma președintelui ce va fi concentrat să-și construiască al doilea mandat prezidențial, cu sau fără guvernul lui Ludovic Orban, guvern considerat de cinicul președinte ca fiind unul de etapă!

ADI CRISTI