24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
A cincea stare de grație
Ardeai
ca o făclie
sau să fi fost doar
flacăra din tine
O vâlvătaie interioară
prin care gesturile
luminau șoaptele
stivuite în mine
asemenea lemnelor
pregătite pentru iarnă.
A șasea stare de grație
Te-am închis prizonieră
în beciurile adânci
ale spaimei
că vei pleca fără știre
Doar zbaterea genelor
lasă lacrima să te atingă
cu adânca mea privire
folosită de regulă
la săpat de fântâni.
A șaptea stare de grație
Trupul tău devenea
din ce în ce mai ușor
încât
fulgii căzuți
peste umeri
te țineau la sol
Cum ancora
mai poate să țină
corabia la mal
sau șfoara
(desprinsă lațului spânzurătorii)
zbaterea zmeului
lipit de cer.
A opta stare de grație
Te-am așezat în mine
ca următoarea piatră
(dar singura care contează)
sub forma cheii de boltă
a poemului meu
Te-am așezat în mine
la masă
în ziua în care
serveam rătăcirea la cină
Te-am așezat în mine
și apoi
am plecat împreună.
A noua stare de grație
Aveai degetul
pus la gură
în semn de tăcere
când de fapt
încercai
să-ți scoți strigătul
din durerea
ce sufletu-ți arde
de când mâna mea
ți-a desenat orizontul
pe care
priveam împreună
îmbrățișarea.
A zecea stare de grație
Vulturul m-a părăsit.
Îngerul m-a părăsit.
Am rămas
rătăciți singurătăților
amestecându-ne
fără a înțelege de ce
părăsirea
ajunsă la mine
avea trupul tău ispititor
în timp ce tu
sufereai cumplit
de tăcerea mea
odihnitoare
Vulturul m-a părăsit
Îngerul m-a părăsit
Plaja devenise pustie
doar noi rătăceam
în a zecea stare de grație.
ADI CRISTI
