SĂ NE BUCURE MOARTEA CARE ÎNCĂ NU NE-A ATINS

Avem președinte, chiar dacă acesta este Klaus Werner Iohannis. Așa a decis poporul, indiferent de ce cred unii sau alții, nu trebuie să uităm că alegerile nu sunt războiul cuiva. Ele nu fac altceva decât să impună voința majorității românilor. Avem guvern, este timpul să ne apucăm și de treabă, acum când nu ne-a mai rămas nici o victorie de câștigat.
Chiar dacă președintele Klaus Werner Iohannis aflat la al doilea mandat și ultimul a recunoscut că este timpul deja să fie președintele tuturor românilor, tot el a recunoscut că de această data se va implica în formarea și păstrarea unei majorități stabile, necesară în favoarea unei regrupări parlamentare, care să permită voia președintelui, din ce în ce mai vizibil concentrat asupra anului electoral 2020.
Cred că devine caducă acea stânga-împrejur, care să ne aducă din nou în tranșee și să ne pună în acea poziție de tragere. atât de păguboasă, atât de lipsită de consistență, chiar dacă semnalul venit din Modrogan și din Kiseleff este unul în continuare belicos.
PSD, cu sau fără voia noastră, trebuie să recunoaștem că PSD a pierdut încă o data sau, mai corect spus, de trei ori la rând. L-au pierdut pe Liviu Dragnea, pe când acesta a fost capul partidului decapitat, au pierdut europarlamentarele și, acum, prezidențialele. Poziția PSD de partid perdant, într-o constantă permanentă și chiar îngrijorătoare, trebuie urgent introdusă ”la raze”, înainte de a-și devora copiii.
Intrăm din nou în logica luptei politice, cu armele din bagajul fiecărui politician, fără a neglija noua poziționare pe scena politică a țării, schimbarea de paradigmă a celor care sunt l putere, respective a celor ajunşi în opoziție. Iată că de această data urmăritorii sunt oamenii din PSD în timp ce cei urmăriți, luați la rost, puricați au ajuns să fie liberalii.
Cei care vor provoca scandalul nemulțumiților vor fi pesediştii împotriva cărora nu vor mai exista echipele #rezist care să strige pe la colțuri de stradă lozinci anti-PSD, ci ar trebui să ne pregătim să vizualizăm eventualele nemulțumiri, generate de lipsa de performanță a guvernului Orban.
Indiferent de ce dorește Klaus Werner Iohannis deja orice încălcare gravă a Constituției nu va mai fi iertată de PSD, un partid rănit în aripă, dar cu ambiții zborului aproape imposibil de bandajat.
Nevoia imperioasă de a trece la treabă se dorește a fi, fără doar și poate, o gură de oxigen care va relansa lupta pentru electoratul fiecărui partid, pentru revalidarea lui, în mare parte debusolat, fie de entuziasmul victoriei, fie de dezamăgirile înfrângerilor.
O astfel de schimbare de putere executive, dar pe păstrare a președintelui și a votului majoritar în Parlament ne oblige să facem o serie de calcule și să constatăm că de fapt marea schimbare nu este altceva decât o continuitate. Marele pericol al dictaturii este de fapt o reașezare a puterilor statului de drept în mai multe mâini, în ceea ce privește puterea executivă, PNL, putere prezidențială, Klaus Werner Iohannis, puterea legislativă, PSD.
Din acest moment va începe lupta pentru o putere mai mare, ce poate fi absolută, dacă ținem cont de ambițiile liberalilor, ”scăpați la victorie”. Mai au de câștigat o majoritate parlamentară pentru ca întreaga putere să fie în gestiunea PNL, știind că, de fapt, în acest concurs de împrejurări, numele de cod al acesteia este Klaus Werner Iohannis.
Dacă PSD ar fi mai deștept decât se cred liderii acestui partid, batjocorit pe nedrept, gândind că astfel este batjocorit social-democrația, atunci ar trebui să predea și puterea parlamentară în mâinile liberale, să fie un partid al opoziției dedicat, partid care să aibă libertatea de a nu mai răspunde în fața națiunii decât pentru opoziția pe care va reuși să o facă față de greșelile, gafele, prostiile pe care puterea le va comite, evident în numele faptelor ce s-au dorit a fi bune, în folosul celor mulți.
Suntem deja pregătiți pentru un nou mandat prezidențial, un mandat după care nu vom mai avea neșansa de a merge în continuare pe mâna celui care, cel puțin în primul său mandat, nu m-a convins că este ceea ce avea nevoie țara să fie la Cotroceni. Poate prestația lui Klaus Werner Iohannis prin rezultatele din cel de-al doilea mandate să ne facă să ne pară rău că legea nu-I mai acordă șansa să participe la al treilea mandate. Cred că pentru binele poporului ar fi să avem acest regret, să avem o astfel de despărțire cu lacrimi în ochi și cu năduf, cu păreri de rău și tot restul de blesteme, care să ne drăcuiască ce fel de neam anapoda suntem. Să ne doară rana pe care încă nu o avem sau să ne bucure moartea care încă nu ne-a atins.
ADI CRISTI