24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Suntem sub efectul tsunami produs de cutremurul previzibil din PSD, după ce partidul a fost umilit în alegerile prezidențiale. Chiar dacă la astfel de alegeri actorul principal este candidatul cu nume și prenume, partidele politice susținătoare sunt cele care își asumă victoria sau înfrângerea.
Și de această dată PSD nu a reușit să-și convingă electoratul că țara are nevoie de un președinte care este școlit la școala social-democrației. Doar Ion Iliescu a reușit să dea țării imaginea unui președinte social-democrat, este adevărat, după o pauză ocupată de Emil Constantinescu, dovedit în timpul mandatului său ca fiind singurul președinte postdecembrist care a pus mai presus de toate interesele țării.
Astăzi, în PSD, este mare vânzoleală, continuă deruta și mai ales jocurile de culise, în umbra cărora se încearcă articularea unul plan de salvare ale căror pagube să fie minime.
Melodrame cu ochii în lacrimi, cu fețe palide sau strigăte gâtuite, sugrumate de incapacitatea retragerii în fraze scurte, milităroase, greu de îmbunat, constituie cadrul general în fața căruia se joacă ultima zbatere a unui partid anchilozat într-o nefirească disciplină de partid în urma căreia încă mai funcționează avertismentul ”cine mișcă, mișcă mort!”
Ca un gest eliberator, conducerea superioară a PSD și-a dat demisia, simțind șocul scăpării cartofului fierbinte din palme. Momentul poate fi comparat cu fuga din calea trenului, în aceeași direcție cu înaintarea acestuia, existând iminentul pericol de a ajunge sub roțile rostogolitoare. Nimicirea acestei sinucideri nu te poate elibera de răspundere, nu te poate ierta de dezastrele comise, așa cum nu te poate păstra pentru rugăciune, decât la nivelul spiritului zidit doar în amintirea despre ceea ce ai fost. La câtă dușmănie există de jur împrejurul PSD trebuie să fim conștienți că nimeni nu va deplânge tragicul final, nimeni nu-și va aduce aminte cu bucurie, plăcere și recunoștință de ceea ce s-a făcut în guvernarea PSD, chiar dacă deocamdată critica ucide și mai apoi cercetează. Ne situăm în tabloul cu acel călău care întâi îți taie fuduliile și mai apoi ți le numără, încercând astfel să infirme sau să confirme anomalia de a avea două perechi de coaie.
Astăzi, în timp ce PSD se luptă pentru tichia de mărgăritar de pe fruntea celor trei trandafiri, în spațiul public apare un nou punct de conflict al apocalipsei care se pregătește să vină, de această dată între Banca Națională și Guvernul Orban, astfel încât Valentin Lazea, Economistul Șef al Băncii Naționale, dă un semn major de interzicere a majorării pensiilor, ceea ce l-a enervat pe Ludovic Orban, primul ministru, care nu crede că majorarea pensiilor va produce apocalipsa bugetară. Liderul liberal promite că va construi Legea Bugetului de Stat pe 2020, ținând cont de această lege a pensiilor, dar și de celelalte legi aflate în practică.
Încetul cu încetul începe să transpară inutilitatea folosirii moțiunii de cenzură pentru demiterea guvernului Dăncilă, atâta timp cât toate legile pe care fostul guvern le-a luat sunt bune, singurele minusuri fiind acumulate de imoralitatea unor guvernanți dispuși să recunoască, prin faptele lor vorbitoare, gravele minusuri de școlarizare, încă din clasele gimnaziale.
În același cadru și decor liderii PSD continuă să joace sceneta cu Ba pe-a mă-tii!, încercând astfel să-și salveze identitatea social-democrată, după zicerea: ”Nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase”, prezentându-se de la înălțimea președinției Camerei Deputaților ca fiind interpretul ideal pentru Neprihănitul, ce o va interpreta pe Neprihănita, căci cu femeile ne-am ars din nou!
Venind vorba despre femei, nu putem să trecem peste o acidă afirmație a lui Marcel Ciolacu, referitoare la Vasilica Viorica Dăncilă, care a rămas un soldat fidel partidului, fiind trimisă ”la doamne” (sic!) Trebuie să sesizăm artificiul lingvistic ”la doamne” și nu ”la femei”, evitându-se grobianismul care, în cazul Vioricăi Vasilica Dăncilă, nu-și are rostul.
Per ansamblu putem vorbi deja de o încercare de ieșire din șocul anafilactic al înțepăturii de Iohannis a liderilor PSD dispuși să ia drumul provinciei, spațiul în care baroniada riscă să se transforme într-un adevărat bâlci în aer liber, chiar dacă iarna este deja pregătită să ne îngroape în tradiționalele zăpezi și, mai ales, în sărbătorile crăciunului, spațiul în care porcul ajunge să fie cel care dă tonul la cântec.
ADI CRISTI
