STĂPÂNUL ȘI SCLAVUL

Se încearcă să se așeze ploile. Guvernul se simte din ce în ce mai incomodat de misiunea pe care și-a asumat-o doar pentru a da bine în fotografia electorală a lui Klaus Werner Iohannis. La rândul său Klaus Werner Iohannis profită de situație devenind omul de referință al guvernării Orban.

Președintele dă dispoziție guvernului, chiar și atunci când spune lucruri firești, necesare pentru o României normală. Dorește ca țara să aibă bugetul de stat pe 2020 cât se poate de repede. Cât se poate de urgent, știindu-se că luna Decembrie, de regulă este folosită pentru sărbătorile de Crăciun și mai puțin pentru lucrurile serioase, de importanță capitală pentru țară.

În același timp preşedintele a dat semnalul continuării campanie electorale, cu țintă fixă, struciturile din conducerile locale ale PSD.

”Avem în continuare alegeri și aștept de la PNL și de la noul Guvern Ludovic Orban la o implicare totală în aa fel încât, la sfârșitul anului 2020, să putem oferi românilor ceea ce își doresc, o României fără PSD!”- a spus Klaus Werner Iohannis la întâlnirea cu PNL, a doua zi după Ziua Națională.

Mai mult, președintele își nuanţează ”alungarea PSD”, pe care nu o vede a fi de pe scena politică, ci doar din funcțiile administraţiei locale, trimițându-l într-o strălucitoare și totală opoziție.

În același timp cu revolta prezidențială, se încearcă continuarea decapitărilor în PSD, culmea  culmilor, de această dată asupra liderului politic de la Giurgiu, județul care a obținut cel mai mare scor în alegerile prezidenţiale pentru Viorica Vasilica Dăncilă! Nicolae Bădălău ajunge astfel să fie replica în original a tabloului semnat de Goya ”Saturn devorându-și copiii”, aflat la Muzeul Prado.

Dacă ar fi să analizăm  logica de campanie electorală s-ar putea să uităm că președintele României nu poate fi altceva decât mediatorul între puterile statului și a partidelor politice. Și de această dată, legea devine facultativă sau plină de noi sensuri. Această îmbogățire forțată este de fapt o parte a slăbiciunii clasei noastre politice, care nu se poate înscrie în logica elementară a legilor, ce se doresc a fi egale pentru toți. Nimeni nu este mai presus de lege, legea fiind egală pentru toți. Acesta este enunțul asupra căruia se operează modificări multiple, funcție de interesele celor care dețin puterea. Se poate spune că, adevărul este de partea acestora, așa cum și legea le cântă în strună, fie că s-au numit PSD, fie că se numesc PNL. România nu a avut până acum, timp 30 de ani de la câștigarea libertății, speranţa că putem trăi într-o țară normală. Într-o țară în care să existe o singură dictatură, iar aceasta să fie dictatura legii.

Din nou suntem martorii jocului perfid și dezamăgitor al celor care au câștigat majoritatea voturilor din scrutinul electoral recent încheiat. Din nou majoritatea ”s-a lăsat dusă cu preșul”, prostindu-ne cu fatalitatea că ”nu avem pe cine vota! Între Iohannis și Dăncilă să alegem răul cel mai mic!” Și astfel a ieșit majoritar Klaus Werner Iohannis. O victorie a sulei pusă în coaste, fără ca victoria în sine să ne dea speranța că vom avea cel puţin o României normală. Cum să fie România normală cu un președinte care continuă derapajul lipsei de imparțialitate față de partidele politice? Cum să fie o țară normală aceea în care președintele ei evită să fie președintele tuturor românilor?

Ne aflăm la începutul mandatului de cinci ani pe care Klaus Werner Iohannis îl va avea în fruntea românilor. Marea sa grijă este aceea de a avea puterea deplină și asupra Parlamentului, singura instituţie a statului de drept care îi lipsește, care nu-i permite ca acesta să vină când vor mușchii săi, să participe la lucrările Parlamentului, chiar și numai pentru că legea nu-i permite să o prezideze, așa cum se întâmplă cu Executivul sau cu Puterea Judecătorească. În Parlament președintele vine doar atunci când este invitat și doar pentru a transmite mesaje prezidențiale. Doar atât și nimic altceva.

Poate de aceea există atâta dușmănie și încrâncenare, ca stare de fapt, pe scena politică dâmbovițeană.

Nu ne vom  liniști decât în momentul în care astfel de personaje conflictuale nu vor mai exista în prim planul vieții politice. Avem nevoie de o  nouă clasă politică, cu o nouă atitudine față de lupta politică și mai ales față de cetățeanul care începe să conștientizeze faptul că el este stăpânul și nu sclavul.

ADI CRISTI

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.