REVOLUȚIA A ÎNCEPUT TOTUȘI LA IAȘI

Greu se mai mișcă lumea, greu mai sunt rostogolite prejudecățile. De regulă, inerțiile sunt mari în momentul în care, prin recunoaștere, te trezești că nu mai ai pasărea din mână, în timp ce aceea de pe gard nici măcar nu se mai așează în câmpul tău vizual.

Nu avem libertatea de a ne privi în oglindă, de a ne corecta rictusul sau zâmbetul firesc unor lumi greu de înțeles. După 30 de ani de libertate privim stupefiați, într-un exces de sinceritate, cât de puțin am înaintat, cât de aproape am rămas de primitivismul înțelegerii drumului parcurs, dintre fireasca intenție de a zbura și ”târâitul șarpelui”, ce ne-a adus cu fața lipită de pământ. Nu am reușit încă să zburăm, nu am reușit încă să facem salturi, fie ele și mortale, am rămas tot timpul în contact cu pământul, chiar și numai pentru că înălțimile ne dau dureri de cap, amețeli aiuritoare, imposibil de coborât cu picioarele pe pământ, acum când încercăm să înțelegem de ce pentru istorici ”a doua zi” înseamnă după 30 de ani. Iată, am ajuns a doua zi după revoluția din decembrie 1989 și suntem pregătiți să recitim poziția specialistului, a cercetătorului istoric care, culmea, constată și el, de această dat cu documente, cu acte care vorbesc de la sine, că revoluția din decembrie 1989 a fost revoluție și nu  o lovitură de stat, în timp ce Iașul a fost primul oraș în care a fost făcută public, conspirativ și organizat acuzele dictate direct împotriva conducerii de atunci a țării.

Au trebuit să treacă 30 de ani sau, mai exact, au trebuit să pierdem 30 de ani în care nu am reușit să cităm evidențele, din care istoricii au ajuns la o concluzie unanimă, aceea prin care se argumentează că revoluția din decembrie 1989 a început la Iași, pe 14 decembrie 1989! O astfel de recunoaștere schimbă sever datele unei istorii încă aflată în faza trecerii pe curat a drumului, de la maculator la caietul de teme.

Iașul încă o dată și-a demonstrat înțelepciunea, lăsând cicisbeii, de jur împrejurul său sau chiar din partea de vest a țării, să se rostogolească în tot felul de fantasmagorii, pentru ca ”a doua zi după”, când poveștile și emoțiile s-au așezat, asemenea frunzelor căzătoare, să dea cuvântul cercetătorilor istorici, care au venit și au pus mărturiile, dovezile pe masă, realizând indubitabil acel puzzle care ne prezintă imaginea obiectivă a timpului prezent de acum 30 de ani.

Revoluția a început la Iași, oraș care, de 30 de ani, încearcă să vorbească, să explice, să-și argumenteze cu fapte și documente această informație. Politicienii zonei și-au dovedit încă o dată superficialitatea și, mai ales, lipsa de prestanță, lăsându-se călcați în picioare de politicieni vestului (de această dată sălbatic), cei care, pentru a-și păstra pe nedrept titlul de oraș inițiator al revoluției române, uitând că în nici o lume modernă în care aritmetica este aceeași, 14 nu va fi după 16 (sic!) O astfel de ”anomalie” am arătat că poate fi acceptată doar în stânga axei, spațiul în care este măsurat timpul de dinainte de Hristos. Or, noi suntem astăzi în partea dreaptă a axei, acolo unde cifrele sunt crescătoare de la stânga la dreapta de la 14 înspre 16, prin 15. Această interpretare logică este una pe cât de simplă, pe atât de necesară pentru ”a-i da jos din corcoduș” pe superficialii noștri conaționali timișoreni. Tot jos trebuie coborât și Klaus Werner Iohannis, președintele care mârlănește și spurcă tot ce-i iese în cale, cu condiția în care mizeria ar poarte nefasta siglă a PSD.

O astfel de gafă trebuie reparată fără prea multe comentarii sau prejudecăți, atâta timp cât ea are deja suportul academic al cercetătorilor istorici, cei care atestă cu documentele aduse din categoria ”actele vorbește!” pentru ca să fie înțeles și crezut de toți actorii, de la cei din brigada artistică și până la actorii poporului, din categoria marilor maeștri ai scenei românești.

Camera Deputaților a adoptat tacit legea prin care Iașul este recunoscut ca fiind orașul inițiator al revoluției române din decembrie 1989. La Senat, senatorul Ion Hadârcă a intervenit cu o declarație politică consistentă și lămuritoare, explicând cu argumente care este adevărul implicării Iașului în cazul revoluției din decembrie 1989. Rolul decisiv al Frontului Popular Român, a cărei activitate a fost una clandestină, a reușit să aducă toate ingredientele de început ale ”revoluției de manual”, de la program, chemare, manifeste, instigare la schimbarea regimului politic și a conductorilor de până atunci.

Deja au trecut 30 de ani de pași făcuți pe loc. Este vremea și timpul ca astfel de lucruri emoționale să fie limpezite, să se treacă la următoarea etapă aceea a recunoașterii pe bază de mărturii și documente adunate de istorici, singurii în măsură să dea u verdict indiscutabil.

ȘI aceștia au decis, chiar și prin glasul acad. Răzvan Teodorescu: ”La Iași a început revoluția română din decembrie 1989!” 

ADI CRISTI