Poemul ca un ochi închis între pleoape

Vine peste noi o adiere

o boare de vânt

Sau să fie vorba despre furtună

Mai bine am crede că este taifun

sau uraganul Katrina

sau chiar prăpădul lumii

ar putea fi

Vine peste noi

oricum ceva nesemnificativ

atâta timp cât eu eram de mult peste tine

cum ochiul era închis între pleoape

chiar dacă în afara lui

se întâmplau ororile lumii

 

Poem  posibil să fi fost scris într-o moarte clinică

Într-o zi aiurea bine de tot

am deschis ochii

privind la ceea ce nu se vede

(prin gaura de chei a pântecului

sleit de atâta facere)

Eram cât să nu fiu în deșteptare

în braţe te strângeam

cu trupul asuprit de aer

cu mângâierile lăsate la voia întâmplării

frunze căzătoare trecute

în voia pașilor rătăcitori

Într-o altfel de zi aiurea bine de tot

am deschis ochii

fără să-mi dau seama

dacă e vorba de naștere sau de moarte

Totul în jurul meu gravita

eram altul, erai alta

cât de perfidă a ajuns lumea

într-o altfel de zi…

Mai bine mă trezesc unde sunt sigur

ca tu mă aştepţi

în fata ceștii aburinde

cu poemul prins sau surpins

asupra facerii

 

Poemul jumătății ce compune întregul

Am căutat în mine

prin toate cotloanele

și câmpiile întinse

o urmă care să mă ducă spre tine

Firimituri de ceva

care să-mi dea speranță şi îndrăzneală

să merg mai departe

Să trec dincolo de orice așteptare

în dezamăgire sau într-o nesperată salvare

unde se refugiază întotdeauna singurătatea

Nu te-am găsit unde căutările mele

au eșuat

Mă așteptai dincolo de mine

cu masa întinsă

cu zâmbetul dezarmant

pentru orice fel de armată de cuceritori

Partea mea de întreg erai

asemenea jumătății de Lună

(chiar dacă nu se vede

Ea există!)

ADI CRISTI