Poemul nunții cu ochii închiși
Vinovăția face parte din păcatul meu
cum din mine faci şi tu parte
când nașterea se strecoară în moarte
asemenea fricii ascunsă în Dumnezeu
Păcatul e plata pentru care mă vând
cum se vinde suspinul în contul durerii
sau cum din mângâiere reușesc să desprind
lutul căzut de sub pleoapele serii
Vinovăția e păcatul care ne doare
cum ne mai dor părerile de rău
la tine, la mine e înserare
și nunta-i în ochii lui Dumnezeu
Poemul universului paralel
Arde o lumânare fără lumină
Doar flacăra aducerii aminte
străpunge întunericul
asemenea unui pumnal
împlânt în spatele timpului
Sângerează secunda după secunde
până la clipa fatală
când se termină anii şi pâinea
vinul şi plăcerile lumești
Exiști pentru a exista alături de mine
cum mor pentru a fi doar cu tine
pentru a nu lăsa ispita să mă devoreze
cum piranha devoră
tot ce mișcă în ape
sau termitele
tot ce este mort și nefolositor
Arde lumânarea fără flacără
doar cu lumina ochilor tăi
plini de mine
Cel care ştie pe de rost
Teoria relativității
a spațiului curb
Inima mea face parte din tine
un univers paralel
dar euclidian
Poem cu plecarea de bună voie
Ai plecat în larg
de bună voie
fără a fugi
cum se mai pleacă în lume
cu voie de la părinți
Ai plecat pe jos
fără ambarcațiune
și fără să înoți
Pe tălpi ai plecat
până când ți-a trecut
apa peste cap
Mai apoi
nu am mai ştiut nimic
despre tine
Nici o scrisoare nu am mai primit
Nici o veste nu am mai primit
chiar dacă ai plecat în larg
de bună voie
pe jos
cu voie de la părinți
Fără ca eu să fi ştiut ceva
fiind la rându-mi de mult plecat
în largul brațelor tale
ADI CRISTI