LA ANUL ȘI LA MULȚI ANI

Mai trăim o data magia Nașterii. Viața își desăvârșește prezența prin această clipă din care începe unu în alăturarea sa miraculoasă pentru a face doi, trei, patru, cinci…Un șir de numere care de fapt este un șir viu de destine supus trecerii și petrecerii, un șir nesfârșit precum mai este linia orizontului care, aparent limitată, este de fapt mărginită de colțul ochiului după care nimeni nu mai vede altceva decât punctul mort din care nu se naște moartea, ci este limitată vederea.
Bucuria Nașterii este cu atât mai mare cu cât Pruncul Divin ne aduce în dar Speranța Binelui în termenii simplității, înțelegerii directe ca o veste șoptită, cu glasul atent tremurat de emoție, dar mai ales de pătrundere în abisul necercetat al vieții. Nașterea nu este altceva decât prima provocare a celui care vine și pe care viața îl ține de mână, îl ajută să pășească, să alerge, să fugă înainte, cu speranța că fiecare pas adăugat este de fapt nașterea drumului înainte, a drumului pe care calea cea dreaptă începe să construiască pas cu pas viitorul. De la naștere numărătoarea se ia în seamă și crește an de an până când se desprinde asemenea frunzei căzătoare, simbolizând curgerea timpului prin clepsidra celestă. Începutul nu se termină niciodată, cum nici sfârșitul nu se termină niciodată. Suntem prinși între alfa și omega cum mai sunt prinse brațele în acea îmbrățișare primordială în care Înălțarea ne apropie de bolta cerească, locul în care desăvârșirea ne ia în seamă și ne lipește destinul de tâmpla luminii.
Este noaptea în care taina încă nu și-a dezvăluit misterul, noaptea în care se simte deja încordarea lumii, pregătirea acesteia pentru vestea cea mare ! Și vestea cea mare nu putea fi alta decât aceea prin care se dădea de știre lumii că s-a născut Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. De fapt, s-a născut nu doar Speranța cât mai ales șansa noastră de a ne cunoaște calea cea dreaptă, de a păși în prezent pe viitorul întins în față, dar nu asemenea unui covor, ci pur și simplu el făcând parte din noi, asemenea umbrei, prelungirea mersului înainte.
În locul liniștii spațiul nopții este umplut de versurile colindelor, sub formă de mângâiere a Nașterii, dar și de desenare a inevitabilului viitor, după ce ”Fecioara Maria naște pe Mesia”
Țara este un zumzet de colinde de crăciun, un mănunchi de vești și de urări, de bucurii și de îmbrățișări prin care oamenii cinstesc nașterea, viața și mai ales speranța de a ne bucura împreună. Astăzi s-a născut Hristos poate fi începutul motivație acestei bucurii înălțătoare. ”Astăzi s-a născut Hristos, / Mesia chip luminos / Lăudaţi și cântați, / Și vă bucurați! // Mititel, înfăşeţel, / În scutec de bumbăcel, / Lăudaţi și cântați, / Și vă bucurați! // Vântul bate, nu-l răzbate, / Neaua ninge, nu-l atinge,/ Lăudați și cântați, / Și vă bucurați! //Și de acum până-n vecie, / Mila Domnului să fie, / Lăudaţi și cântați, / Și vă bucurați! ”
Iată vin colindători, / Florile dalbe, / Noaptea pe la cântători, / Florile dalbe. / Şi ei vin mereu, mereu, / Florile dalbe, / Şi-l aduc pe Dumnezeu, / Florile dalbe. / Dumnezeu adevărat, / Florile dalbe, / Soare-n raze luminat. / Florile dalbe, florile dalbe.
Florile dalbe: Școală gazdă din pătuț, / Florile dalbe / Și ne da un colacuț, / Florile, florile dalbe. / Că mămuca n-o făcut, / Florile dalbe / Sată rară n-o avut, / Florile, florile dalbe. / Pe când sată o căpătat, / Florile dalbe / Covată i s-o crepat, / Florile, florile dalbe. / L-o sfădit mama pe tată, / Florile dalbe / Di ce s-o crepat covată, / Florile, florile dalbe. / Când covată o lipit, / Florile dalbe / Cuptorul l-i s-o urnit, / Florile, florile dalbe. / Când cuptorul a tomnit, / Florile dalbe / Anul nou a și venit, Florile, / Florile dalbe.
Trei păstori se întâlniră: Trei păstori se întâlniră / Rază soarelui, floarea soarelui / Și așa se sfătuiră: Haideți fraților să mergem, / Haideți fraților să mergem / Rază soarelui, floarea soarelui / Floricele să culegem. / Și să facem o cunună, / Și să facem o cunună / Rază soarelui, floarea soarelui / S-ompletim cu voie bună. / Și s-o ducem lui Cristos, / Și s-o ducem lui Cristos / Rază soarelui, floarea soarelui / Să ne fie de folos.
Sculați gazde nu dormiți: Sculați, gazde, nu dormiți, / Vremea e să va treziți./ Casă să vi-o aranjați, / Flori de măr, / Și masă s-o încărcați / Flori de măr. / Că umblăm și colindăm / La mulți ani să va urăm, / Să trăiți, să-ntineriți, / Flori de măr, / Pentru mulți ani fericiți, / Flori de măr. / Și la anul vom veni, / Numai dacă ni-ți pofti. / Și mai multe vom ura, / Flori de măr, / Un cocut facă ni-ți da, / Flori de măr. / Și colindă nu-i mai multă, / Să trăia cine ascultă! / Și colindă-i atâta, / Flori de măr, / Cine-ascultă să trăia, / Flori de măr!
O, ce veste minunată În Viflaim se arată / Cerul strălucea, îngerii veneau / Pe-o rază curate / Cerul strălucea, îngerii veneau / Pe-o rază curată /Mergând Iosif cu Maria / În Viflaim să se-nscrie / Într-un mic sălaș lângă acel oraș / S-a născut Mesia / Într-un mic sălaș lângă acel oraș / S-a născut Mesia / Vrut-au să călătorească / Ora i-a sosit să nască / Pe al sau fiu sfânt nouă pe pământ / Să ne mântuiască / Pe al sau fiu sfânt nouă pe pământ / Să ne mântuiască / Pe Iisus pastorul mare/ Turmă că el nimeni n-are / Noi îl lăudăm și ne închinăm / Cu credință tare / Noi îl lăudăm și ne închinăm / Cu credință tare.
La anul și la Mulți Ani!
ADI CRISTI