Poemul din fotografie

am adus cu mine o fotografie

nu țin mine când a fost făcută

și nici cine era femeia

care-mi făcea cu ochiul

de parcă ar fi fost vie

(sau vie cu siguranță era

pe când eu o priveam

la rându-mi din fotografie)

ai trecut mai apoi tu

prin dreptul nostru

fără să te oprești…

erai un poster imprimat

pe o dubă de transportat mobilă

culcată pe o saltea Dormeo, cu memorie

relaxată și cu un zvâcnet de-abia perceptibil

în ochiul stâng

(semn că m-ai văzut

dar nu ai vrut să-ți crezi ochii

dând vina pe Soare pentru

valul țâșnit din ochiul tău

retrăgându-se mai apoi în larg

acolo unde pe linia orizontului

se înșirau fotografiile puse la uscat

în pregătirea acestui poem vizual.

 

Poem fără centură de siguranță

Apele despart uscatul de mare

păsările cad cu aripile frânte

tu le reții sub formă de lacrimi

descoperind căderi de cuvinte

Cade lumina pe umerii goi

un fel de cămașă de noapte

îți ține corpul în petale de flori

și din poeme pe vârfuri te scoate

Te înalți mai sus decât știi înălțarea

într-un nor sau o stea rătăcitoare

vrei să-ți pui tălpile goale pe jos

dar ți-e frică de spinii stelari de la floare

cresc peste tine o iarbă sălbatică

și te acopăr cum doar umbra mai știe

peste tăcere se face cuib de iubire

în care moartea învață să-nvie

Apele despart uscatul de mare

păsările cad cu aripile frânte

tu le reții sub formă de lacrimi

descoperind căderi de cuvinte

 

Poem de dimineață

bună dimineața – am visat că ți-aș spune

în miezul nopții

după rostogolirea timpului

pe cealaltă parte a zilei

de unde numărătoarea reîncepe cu unu

mă priveai ca pe un străin

neînțelegându-mi rostirea

când stivuiți mai eram

sub cărămizile întunericului

ce să caute bună dimineața printre noi?

Dar tu nu ai ridicat mănușa

mi-ai răspuns natural

ca o apă minerală plată și liniștită:

– Bună dimineața  (în loc de noapte bună)

și visul meu s-a dat peste cap

ieșind în pragul trezirii

venind înspre tine ca și cum

a fost doar o amorțire de braț

de atâta apăsare profundă a visului tău peste mine

vis despre care nu am reușit să mai aflu ceva

căci la un moment dat

cocoșul a început să cânte

chiar dacă încă eram agățați amândoi

de acea noapte bună rămasă între paranteze

dar desprinsă din tine

cum se mai desprind fotografiile

de pe pereții dormitorului .

ADI CRISTI