Fostul patriarh Teoctist a fost omagiat în localitatea sa natală, Tocileni

Fostul patriarh Teoctist a fost omagiat, vineri, în localitatea sa natală, Tocileni, la 105 ani de la naşterea sa, unde un sobor de preoţi a oficiat o slujbă de pomenire la Biserica Naşterea Maicii Domnului din satul Victoria- comuna Stăuceni, ctitorie a acestuia.

Ulterior, fostul întâi stătător al Bisericii Ortodoxe Române a fost pomenit în cadrul unei slujbe care a avut loc în curtea Casei Memoriale din satul natal, la care au luat parte autorităţile locale, membri ai familiei fostului patriarh, dar şi localnici.

„Este un fiu al comunităţii noastre, cu care ne mândrim. Este o personalitate al ţării, iar noi trebuie să fim mândrim că l-am dăruit ţării şi ortodoxiei”, a declarat, pentru AGERPRES, primarul comunei Stăuceni, Cozmin Epuraş.

Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, pe numele său de mirean Teodor Arăpaşu, s-a născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni, judeţul Botoşani. A intrat în mănăstire fiind numit frate la Mănăstirea Vorona în anul 1928. A fost tuns în monahism la Bistriţa, judeţul Neamţ, sub numele Teoctist, la 6 august 1935.

Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei a aprobat, la 4 ianuarie 1937, hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon. A fost hirotonit de către arhiereul Ilarion Băcăuanul, în biserica Precista din Roman.

A absolvit Seminarul Monahal de la Mănăstirea Cernica în 1940, în acelaşi an s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1945, primind calificativul „Magna cum laude”. Lucrarea de licenţă a fost susţinută în cadrul Catedrei de Liturgică, sub conducerea marelui profesor liturgist Petre Vintilescu.

În paralel, a îndeplinit diferite funcţii administrative în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

În data de 1 martie 1945 a fost transferat la Centrul Eparhial din Iaşi. A fost hirotonit ieromonah de sărbătoarea Bunei Vestiri în 1945, de către arhiereul Valeriu Botoşăneanul, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. În 1946 a fost hirotesit arhimandrit.

Între anii 1945-1947 a fost preot slujitor, iar apoi mare eclesiarh la Catedrala Mitropolitană din Iaşi şi exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor (1946-1948). În această perioadă a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie din Iaşi.

La 28 februarie 1950, arhimandritul Teoctist Arăpaşu a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în slujirea de episcop-vicar patriarhal, cu titlul de „Botoşăneanul”. A fost hirotonit în treapta arhieriei la 5 martie 1950, în Catedrala „Sfântul Spiridon-Nou” din Bucureşti, de către patriarhul Iustinian, mitropolitul Firmilian al Olteniei şi episcopul Chesarie al Dunării de Jos.

În timpul cât a fost episcop vicar patriarhal, a fost şi secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din Bucureşti (1950-1954 ) şi a condus diferite sectoare din cadrul Administraţiei Patriarhale.

În aprilie 1963, Congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America l-a ales în postul de episcop de Detroit, iar Sfântul Sinod a aprobat alegerea. Autorităţile nu i-au permis însă plecarea în SUA şi în Canada.

La 16 septembrie 1962 a fost instalat ca episcop la Arad (ales în 28 iulie), unde a păstorit 10 ani, între decembrie 1969 – decembrie 1970, iar la 25 februarie 1973 a fost înscăunat în funcţia de arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei (ales în 28 ianuarie).

A fost ales în demnitatea de arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei la 25 septembrie 1977 şi a fost înscăunat la 9 octombrie.

Mitropolitul Teoctist a continuat la Iaşi activitatea pe care o desfăşurase aici între anii 1945-1950. Nu numai în plan arhitectonic s-a lucrat în acea perioadă, ci şi pe plan cultural, teologic şi duhovnicesc. Au văzut atunci lumina tiparului multe cărţi importante pentru teologia românească. „Mitropolitul Iacob Putneanul”, 1978, „Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincioşilor ortodocşi români” şi „Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc”, 1980, „Dumnezeiască Liturghie a Mitropolitului Dosoftei”, 1980, sunt doar câteva dintre titlurile care au apărut la Iaşi.

În această perioadă, ierarhul Teoctist şi-a îndreptat atenţia şi spre satul natal, unde în 1984, pe locul vechii biserici, mitropolitul a început construirea unei biserici de zid, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”.

Începând cu luna iulie a anul 1980 şi până în ianuarie 1982 a îndeplinit şi funcţia de locţiitor de mitropolit al Ardealului.

După moartea patriarhului Iustin, 31 iulie 1986, a devenit locţiitor de patriarh.

La 9 noiembrie 1986 a fost ales, iar la 16 noiembrie a fost întronizat ca arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În perioada 7-9 mai 1999 patriarhul Teoctist a primit la Bucureşti vizita papei Ioan Paul al II-lea.

A fost ales membru de onoare al Academiei Române, la 17 decembrie 1999.

Patriarhul Teoctist, decedat la 30 iulie 2007, la vârsta de 92 de ani, a fost cel de-al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Patriarhia Ortodoxă Română înfiinţată prin hotărârea Sfântului Sinod, la 4 februarie 1925, a avut ca patriarhi pe Miron Cristea (1925-1939), Nicodim Munteanu (1939-1948), Justinian Marina (1948-1977) şi Iustin Moisescu (1977-1986). AGERPRES