POEMELE DE SÂMBĂTĂ

POEMELE DE SÂMBĂTĂ

 

Ieșirea din iad (IV)

 

9.

am căzut mai apoi prin verticale tuneluri

într-o lume deja ce are alte feluri

de a ști să-nțelegi ce se află în jur

(unde este aici ”de jur împrejur”?)

era lumea ce nu poate fi regăsită

în aceeași poveste deja povestită

sunt dus mai apoi pe o mare câmpie

pe care nu există nimic ce-ar putea să învie

nici iarbă, nici oi, nici vaci sau nici ploi

doar flăcări, pucioasă și mulți draci goi

în mijlocul lor Satan le vorbea

nici un păcătos nu-l înțelegea:

(mai târziu am aflat ce-am putut să însemn

când am fost transformat într-o bucată de lemn)

 

10.

– Demoni, de sunteți de calitate

cu dracii în voi și cu ghebul pe spate

Scoateți din păcătoși umbra de libertate

Crestați-le numele pe țipătul ce-l scoate

durerea satanică care îi bate

Cu vergi subțiri dar arse și dintre cele late

ieșind  din moarte, tăcute, dezmembrate

Avem nevoie de păcătoșii toți

Cât mai puțini să-și recunoască vina

Noi ne mândrim când se aclamă crima

și suntem reci, tăcuți și întristați

când unii vor să fie și morți – bărbați!

– Atenție, deci, la lotul ce-a venit

Sunt politicieni, artiști și-un parvenit

 

11.

– Numele și prenumele?

– Sus le-am lăsat, cu toate glumele

– Prenumele măcar, porecla…

– N-o știu, dar ce îți spune mecla?

– Gânsac?!

– Posac…

– Nu, poate drac.

– Nici chiar… să sar direct în lac?

– Să spunem: decedat?!

– E numele de cimitir, ce ne-a fost dat

– Alege-ți tu un nume!

– Un nume și-un prenume?

– Dar, dar grabnic spune!

– Să aibă și renume?

– Să aibă ce vrei tu, dar spune-mi cât mai iute!

Nu vezi ce coadă ai făcut în câteva minute?

– Deja am coadă, spui?  Chiar dacă n-am decis

Să trec de partea dracilor, cum de m-ai înscris?

– Unde să te înscriu, dacă nici nume n-ai?

Vorbeam de cei de după tine, parcă ai fi tramvai!

Dă-mi numele și hai…

– Nu-l am!

Țin minte că ți-am răspuns așa, puțin mai înainte.

– Și tot atunci mi-ai spus să-ți privesc mecla …

– Și să-mi ghicești porecla”

– Exact…

– Deci mutarea e la tine. Iată mecla, care mi-e porecla?

– Păi ți-am spus: gânsac

– Și eu am contraatacat: posac

– Drac.

– …sari din nou direct în lac!

– Rucsac

– Am figură chiar de sac?

– Arac

– Crac

– Cirac

– Frac

– Rac

– Trac

– Vrac

– Orac

– Sărac

– Stai, parcă m-ai găsit acasă. Sunt într-adevăr sărac!

– Sărac trecem doar la nume, nu la starea materială.
căci în iad cei care-ajung sunt deja în pielea goală

ADI CRISTI