IEȘIREA DIN IAD (V)

12.

Nu mai țin minte

dacă mi-a aprins cineva lumânarea

cum nu mai țin minte

dacă m-am spovedit de păcate

sau dacă m-am împărtășit… 

Cred că n-am făcut toate acestea

De aceea cred

Tipicar fiind

că nu am murit

chiar dacă sunt acum

cu poemul în mână

de parcă aș ține crucea

la trecerea Styxului

cobor pe râul acesta la vale

pe un mal e verdeață

pe celălalt nu se vede vreo cale

mi s-a spus că voi merge în Purgatoriu

mai sunt de lămurit câteva date

blesteme, păcate, înjurături, preacurvii

beții și dintre-acestea citate obligatoriu

Mai apoi voi avea un interviu de trecut

În urma căruia se va decide ce fac cu veșnicia

O consum printre draci sau mă lepăd de lut

și mă înalț prin flăcările Gheenei la cer

ajungând din urmă glasul ce se zbate

ca o limbă de clopot și în mine e ger:

”Doamne,

Odihnește sufletul adormitului robului Tău

Adi Cristi,

În loc luminat, în loc de verdeață, în loc de odihnă

De unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea.

Și orice greșeală ce a săvârșit el

cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul,

Ca un Dumnezeu bun și iubitor de oameni,

iartă-i.

Că nu este om care să fie viu și să nu greșească;

Numai Tu singur ești fără de păcat,

dreptatea Ta este dreptate de veac

și cuvântul tău este adevărul”

 

13.

– Să-i scoatem poemul din cap

Cu bormașina

sau cu scula aceasta de desfundat coșuri

Singura care atacă direct tot ce înseamnă reproșuri

– Să-l facem direct drac, fără alte comentarii

Să-l punem șef la smoală sau la pucioasă

Unde nu există moarte mai păguboasă

– Să-i dăm pe mână cuvintele interzise

Să facă din ele ce ar face maimuța

Dacă i-ar desena Îngerului puța

Atunci adio Rai și-ar rămâne cu paginile scrise

– Eu zic să-l punem să scrie poeme

Dar nu despre noi despre cei de sus să scrie

apoi să se-ocupe de curve și lemne

– Cred că mai nimerit ar fi să-l vindem pe vin

Să-i scoatem din cap că este poet

Să-l facem de exemplu un drac get-beget

 

14.

Cobor la vale

spre adâncul numelui

pe care nimeni nu-l mai strigă

Simt din cădere

căldura satanicului foc

Dar nu-nțeleg de ce

mă duc în iad direct

Când eu credeam că merit

mai sus de iad

un loc

Văd că nu văd nimic

Simt cum nu simt ceva

Sunt un buștean căzut

și nu o nouă stea.

Vreau să reclam cuiva

această constatare

Dar nimeni nu se uită

la putrezirea mea

cum nimeni nu există

să-mi iasa-acum în cale

e doar căderea mea

pierdut din marea jale

ADI CRISTI