ALCOV, COVID-19, POEZIE

Să trecem la contraofensivă. Nu ne mai stă bine, nouă popor de luptători, să fim timorați în fața dușmanului nevăzut, dar simțit. Este timpul să-i arătăm dușmanului ce înseamnă să fim urmașii lui ”Pe aici nu se trece”, dar și a dacilor care priveau moartea zâmbind, cu brațele deschise, demonstrând un puternic fior al destinului implacabil.
Ar trebui, din debutul acestui editorial, să afirm că nu fac parte din categoria celor care se lamentează, a celor care nu ezită să pună batista pe țambal, pentru a nu fi stridenți, pentru a nu atrage atenția, chiar dacă faptele lor sunt din categoria bâlcului și mai puțin a unei cercetări aplicate.
Se întorc românii în țară. Foarte bine, este dreptul lor inalienabil. Să se întoarcă la matcă, cum stă bine acelor fii rătăcitori, care nu au uitat unde le este muma. Când greul li se arată în drum, apare un gând salvator, acela de a da o probă de deșteptăciune, astfel încât, în locul unor confruntări greu de prognozat, este mult mai bine să faci cale întoarsă și să te îndrepți spre casă, spre țara limbii materne, spațiul în care siguranța este totală, iar confortul îți aparține.
Drumul întoarcerii devine îngreunat fie de decizia privată a cetățeanului, care intră în coliziune cu regulile impuse de țările care despart Franța de România, de exemplu, fiind nevoiți să treacă prin Germania, Austria, Ungaria (țări care și-au închis garnițele), impunând, în astfel de cazuri, mai întâi o confirmare diplomatică, care să le permită românilor să revină în țară, organizat, pentru ca mai apoi, după ce au sărutat pământul românesc, românii diasporei să țină minte că de comportamentul lor depinde sănătatea celor din familiile cărora fac parte și nu numai.
Și, totuși, câțiva trepăduși, care așa sunt ei, strică imaginea generală a României, prin tot felul de excese, huiduieli, golănii, pretenții greu de demonstrat într-un dialog ”face to face”. Așa, după apostrofarea fără substanţă, folosită în strigătul ”Rușine, rușine, Rușine să vă fie!” un bătrân pe care îl caută virusul la demnitate, nu a ezitat să-l strige pe Iohannis și să-i amintească faptul că președintele le este dator, pentru că voturile date lui la președenție, îl obligă. Cu alte cuvinte, îmbătrânitul degeaba nu vrea să piardă ocazia de a-l obliga pe Klaus Werner Iohannis să-și plătească datoria și să țină cont că ei sunt în drum spre casă și să vadă ce poate să facă pentru a le înlesni trecerea printre rândurile regulilor pe care și celelalte țări le-au luat pentru a-și proteja popoarele lor, așa cum a făcut și Iohannis pentru poporul român, prin decretarea stării de urgență.
Să nu uităm că starea de urgență impune un alt stil de viață, în care disciplina nu se negociază, în care drepturile și libertățile cetățenești nu mai sunt imperative, devenind doar simple opțiuni, care prin aplicarea lor țara și interesele majore ale acesteia nu suferă,
România a demonstrat că dacă își asumă o serie de măsuri dure, ferme, necruțătoare poate să se ridice în picioare prin forțe proprii, atâta timp cât, trecutul nu prea îndepărtat ne-a demonstrat că nimeni nu te ajută, nu-ți întinde mâna degeaba. Toți cei care ne-au sărit în ajutor nu au uitat să-și păstreze încleștarea mâinii, cu care ne-au ajutat să ne ridicăm, luând cu ea resursele naturale, sistemul bancar, bogățiile solului, pământurile, fabricile și uzinele, inteligența.
Dacă specialiștii noștri din sănătate, de exemplu, au demonstrat că au capacitatea de a fi cu mult deasupra performanțelor clasei politice, nu ne rămâne decât să constatăm că poporul, acea parte de rebut a poporului, reușește să ne împiedice, să ne culce la pământ într-un modul stupefiant, încălcând pur și simplu regulile simple, clare și obligatorii. De la parlamentarul liberal la fostul milițian pensionar din MAI, de la secretarea din Ministerul Sănătății, la disperatul urcat în avionul ce a decolat din Spania, știind că este infestat cu Covid-19, la totuşi ceilalţi care au de dat seamă în cele aproape 40 de dosare penale, se creionează adevăratul popor român, într-o Românie pedepsită să aparțină și acestor nimicuri ca număr, dar cu un puternic grad de septicemie care ne aruncă în aer infestații, persoanele aflate în carantină, în izolare voluntară la domiciliu. Am ajuns la 217 de infestați, la 3730 de carantinați și peste 18.965 de infestați. (0ra 19.03/ din 17.03.2020, dată la care am redactat acest editorial) Fără ”contribuția ciudaților” am fi avut cu 30% mai puține cazuri.
Eforturile majorităţii dintre noi sunt semnificative. Împreună vom reuși. Fiecare dintre noi să pornească ofensiva cu ceea ce ei se pricep mai bine. Eu, vă invit la o nouă terapie pentru învingerea coronavirusului Covid-19 prin poezie. În fiecare miercuri la TELEM, ora 18.10 vă promit să facem o epurare prin poezie. În prima emisiune, pe această temă, l-am avut ca invitat pe Valeriu Stancu, după ce Nichita Danilov s-a speriat de Cristina, frumoasa sa soție, rămânând sechestrat în alcov.
ADI CRISTI