FUGA DIN RAI (II)

 

4.

A rămas în afară Arhanghelul Uriil

Cel care scoate întunericul din lucruri

Lumina sau Focul lui Dumnezeu

și după el restul de arhangheli,

fiecare așezat

la locul lui în Sala Tronurilor…

Mi-a spus Îngerul Meu Păzitor:

– Ai grijă la cuvinte și nu la ceea ce vezi

Sufletul tău nu este încă pregătit să vadă

și ceea ce nu se vede!

Ține minte doar numele celor ce stau

întru puterea lui Dumnezeu

pe lângă cei patru Arhangheli

ce străjuiesc cele patru colțuri ale Marelui Tron:

Selafiil – „Porunca, Vestitorul sau Rugăciunea lui Dumnezeu”, Iehudiile – „Mărirea, Lauda sau Slăvirea lui Dumnezeu.”,

Varahiil – „Binecuvântare sau Binecuvântări de la Dumnezeu”,

Raguil – „Prieten al lui Dumnezeu”,

Ieremiil – „Îndurarea, Înălțarea sau Milostivirea lui Dumnezeu”,

Anail – „Harul sau Bucuria lui Dumnezeu”,

Iofiil – „Frumusețea lui Dumnezeu”,

Zedechiel – „Dreptatea, Îndreptarea sau Judecata lui Dumnezeu”

Acela care este ca Dumnezeu

Puterea lui Dumnezeu

Vindecare de la Dumnezeu

Lumina sau Focul lui Dumnezeu

Porunca, Vestitorul sau Rugăciunea lui Dumnezeu

Mărirea, Lauda sau Slăvirea lui Dumnezeu.

Binecuvântare sau Binecuvântări de la Dumnezeu,

Prieten al lui Dumnezeu,

Îndurarea, Înălțarea sau Milostivirea lui Dumnezeu,

Harul sau Bucuria lui Dumnezeu,

Frumusețea lui Dumnezeu,

Dreptatea, Îndreptarea sau Judecata lui Dumnezeu

Acesta este Dumnezeu ! Așa arată El

Cel care mă privește

Fără ca eu să-i privesc ochii

Chiar dacă îl simt ori de câte ori

Mă privesc în sufletele celor din jur

Acesta este Dumnezeu! Deci exist!

 

5.

Poemul m-a regăsit în Paradis

Rătăceam printre sufletele albe

răscolitor de albe

și nu înțelegeam încă

de ce albul acesta era imaculat

Nici o pată nu-i strica armonia

nici o stridență nu mă îndepărta

de admirație

eram sufletul cel mai hulpav

și cel mai avid de-nțelesuri

dar albul

nu-mi dădea libertatea

de a fi și altceva decât

infinita culoare

eliberatoare de gânduri

și de idei mărețe

prin împrejurimile mele

nimeni și nimic nu-mi oferea

evadarea în negru

sau cel puțin în umbra albului

care nici ea nu se întrezărea

în Paradis

Din cauza lipsei de îndoială

(Mi-a spus șoptit, Îngerul Meu Păzitor)

6.

Într-o după-amiază m-am retras în Grădina Edenului.

Era în a șase azi a săptămânii

ziua în care Dumnezeu a creat această minune

înaintea odihnei ce va veni.

Eram înconjurat de o lumină de-argint

În care tăcerea  celor din jurul meu

Avea reflexe sidefii

Îngerul Daniel mi-a dat de înțeles că

nici el – ca primul Înger din Împărăția lui Dumnezeu

care a primit un nume –

nu a mai văzut așa ceva.

Era semnul extrem de rar prin care

Poemul se cere a fi născut.

De ce nu se nasc poeme în Paradis?

Flutura întrebarea dictată de foșnetul frunzelor

În căutarea răspunsului.

Poate și pentru că din numai alb

Nu există nici un fel de poveste

Cum ecranul alb nu poate să nască

Nici o poveste

Decât aceea a unui câmp plin de iarbă

Pe care oile pasc în tihnă.

Îngerul Daniel m-a privit mirat:

– Dar totul e alb!

– Așa e. Totul e alb

– Dar unde sunt oile, unde este iarba?

– Iarba a fost păscută de oi,

iar oile după aceea au plecat.

ADI CRISTI