POEM TIP VENTILATOR (III)

 

POEZIE ȘI MOARTE

 

Nu mai avem liber la tristețe!

Este periculos să ținem ochii în lacrimi

Nici măcar cu fața împietrită

nu mai avem voie să ieșim afară

”Afară” însemnând ”în stradă”

fără un alt sens filosofic

dacă încercăm să ne bazăm pe dialectică

 

Suntem obligați să ne afișăm

Mănușile, dar și măștile

în spatele cărora încă mai reușim să fim noi,

cei ascunși, cei timorați, cei debusolați

prinși de mijoc

și băgați până la genunchi în pâmânt

de un nevăzut căpcăun.

 

Începem să trăim o altfel de viață

mult mai străină și mult mai necunoscută

O viață pe care Poetul a folosit-o

pe când scria la poemle sigurătății.

 

Este ca și cum

viața fără de moarte ar încăpea

În călimara în care Poetul și-a înmuiat pana

împărțind lumea în poezie și moarte.

 

ADI CRISTI