POEZIE ȘI MOARTE
Nu mai avem liber la tristețe!
Este periculos să ținem ochii în lacrimi
Nici măcar cu fața împietrită
nu mai avem voie să ieșim afară
”Afară” însemnând ”în stradă”
fără un alt sens filosofic
dacă încercăm să ne bazăm pe dialectică
Suntem obligați să ne afișăm
Mănușile, dar și măștile
în spatele cărora încă mai reușim să fim noi,
cei ascunși, cei timorați, cei debusolați
prinși de mijoc
și băgați până la genunchi în pâmânt
de un nevăzut căpcăun.
Începem să trăim o altfel de viață
mult mai străină și mult mai necunoscută
O viață pe care Poetul a folosit-o
pe când scria la poemle sigurătății.
Este ca și cum
viața fără de moarte ar încăpea
În călimara în care Poetul și-a înmuiat pana
împărțind lumea în poezie și moarte.
ADI CRISTI