DOAR O UMBRĂ…
Într-un halat alb îmbrăcată
a încercat moartea să ne sperie..
Cine a mai văzut o moarte îmbrăcată în alb?
Cine a mai văzut pasărea neagră în chip de porumbel ?
Cine a mai văzut omul fără umbră
și pașii fără mișcare?
Niciodată omul nu a fost învins de Satan
Chiar dacă Diavolul s-a strecurat în tainele lumii
De fiecare dată căderea de frunză
a fost mult mai grea
decât prăbușirea tăcerilor peste ușile caselor…
Suntem prizonierii propriilor noastre spaime
Închiși în temnița grea a răspunsului prins din zbor
Fără explicații și fără conținut
Doar titlul său de răspuns dat morții
Ne mai ține cu ochii deschiși
În așteptarea următorului răsărit
Sau pur și simplu dechiși, imobili
În așteptarea palmei trecută peste ei
Ca o ultimă mângâiere.
Avem nevoie de noi
Cum am avea nevoie de cei de lângă noi
Furați la drumul mare
Tâlhăriți de anotimpuri, de coloanal vertebrală
Ce ne face să întindem mâna spre cer
Dar care rămâne doar o umbra
Și nicidecum muntele propriu-zis.
ADI CRISTI