POEM TIP VENTILATOR VII

 

 

 

MĂRUL ÎN LIPSA VIERMELUI

 

Privesc înspre tine:

Umbra te îmbracă

din cap și până în picioare

exiști mult mai aproape

decât aș fi crezut că ține atingerea

 

chiar dacă mâinile

nu se mai întâlnesc

chiar dacă ochii

nu se mai privesc

suntem mult mai aproape

decât am fi

dacă nu ne-am cunoaște

mai străini

decât ne-a rămas amintirea îmbrățișării

atingerii, rostogolirii

 

am în clipele de reverie

șansa

de a te desena cu gândul

cum nici un cărbune

nu ar fi în stare să-ți valorizeze formele

cu tot cu trăiri

cu tot cu mișcare

cu tot cu freamătul

care poate să imite viața în amănunt

 

viața de dinaintea morții

viața pe care încă o mai ținem minte

pentru că o trăim

așa cum mâncam mărul

o gură tu, o gură eu

o gură eu, o gură tu

nesătui până la ultima sămânță.

 

ADI CRISTI