POEM PENTRU CLAPĂ
În prelungirea mea
începe poemul
și o dată cu el
cartea
în care am pus
să se dezbrace moartea
și o dată cu ea singurătatea
am fost izolați
unul de altul
să nu ne întâlnim
nici măcar în oglindă
severa condamnare
a băgat armata pe țeavă
așteptând la trecătoare
să apară îmbrățișarea
atingerea
pentru care se strigă
șoptit
din loc în loc:
FOC!
ADI CRISTI
