ȚARA MERGE ÎNAINTE…

Am părăsit pentru un timp poemul inspirat de drama Planetei. De fapt, de această dată, nu mai este vorba doar de o inspirație, cât mai ales ne aflăm în situația unei lecții după dictare. Drama în sine m-a forțat să scriu ceea ce îmi era șoptit sau chiar strigat în urechi sau direct în inimă. Suferința reușește să fie o formă de manifestare a durerii considerată fără ieșire, îndesată în strigătul terifiant al celui strivit pur și simplu de viața, care cade din el, cum mai poate să cadă o stea sau un om de la ultimul etaj.
Lupta cu Covid-19 a devenit lupta pe care oamenii o duc, în primul rând, cu ei înșiși. Fiecare este scos la tablă și pus să rezolve această ecuație cu un număr necunoscut încă de necunoscute. Lupta în al doilea plan devine o luptă generală, pe care ne-o asumăm toți, indiferent de preocupările pe care le avem sau pe care le-am avut.
Încetul cu încetul am reușit să conștientizăm pericolul prin care suntem nevoiți să trecem, pericol pe care suntem obligați să-l monitorizăm, așa cum ar trebui să gestionăm trecerea noastră pe un câmp minat. O astfel de constatare trebuie asumată și cu părțile ei negative, părți puse în evidență de acea categorie de populație cu o capacitate primitive de a înțelege despre ce este vorba în propoziție. Din nou ne lovim de un handicap educaţional, pe care nu-l putem ocoli și ale căror efecte negative încep să ne implice și pe noi, din ce în ce mai mult. Nu personajele de masa ale etniei rromă sunt vinovate de felul în care au reușit să înțeleagă care le sunt obligațiile pe frontal luptei cu Covid-19. Ele sunt învățate să vadă adversarul în fața lor, să-i anticipeze mișcările și, mai apoi, să-l lovească năprasnic, cu pumnul, cuțitul, sabia sau bâta.
Nu înțeleg de ce trebuie să se ferească de ceva care nu se vede.
Nu înțeleg cum acel ceva care nu se vede, fiind mult mai mic decât poate fi desenat, poate fi mai tare decât le sunt mușchii lucrați în aer liber sau chiar în spațiile carcerale.
Nu înțeleg de ce trebuie să stea închiși în case.
Nu înțeleg de ce, dacă se află în curtea lor, nu au voie să petreacă, cu rudele, familia și chiar cu vecinii.
Nu-i înțeleg pe cei care le cer mai mult decât pot ei să înțeleagă din tradițiile etniei pentru care libertatea nu se negociază.
Fără a fi patetici, ar trebui să ne asumăm vina principală și să ne facem mea culpa că nu am reușit încă să-i smulgem pe țigani din trecutul celor 300 de ani de robie, după 500 de ani de conviețuire în proxima lor prezență. Nu ne-am străduit să-i aducem la același numitor comun cu civilizația secolului XXI, drept pentru care, ne trezim în situația că am devenit victimele acestei ”erori de comunicare”.
Evident, dacă vorbim așa de eliptic țiganii vor continua să se simtă excluși preferând să facă ceea ce știu ei mai bine, să-și asume viața în sălbăticia ei, să facă ceea ce staborul le dictează, chiar dacă legea din societate le va cere altceva.
Firi impulsive, fără posibilitatea de a te așeza cu ei la masa înțelegerii, a explicării didactice a fenomenului luptei cu Covid-19, mare parte din etnia rromă, care locuiește le periferia localităţilor, în mahalaua civilizației, este pur și simplu dominați de țipetele și tăvălirea prin praf a pirandelor, suferinde ca leoaicele rănite, atunci când teritoriul lor este încălcat de ”mascați” și de ”gabori” pentru a instaura ordinea și disciplina.
Valuri de astfel de atacuri la siguranța publică au acompaniat zilele sărbătorii pascale, fără ca acestea să depășească o anume intensitate a reușit să pună la treabă Poliția, Jandarmeria și formațiunile de luptători speciali, care împreună au reușit să stăpânească situația, evitându-se derapajul în zona critică a violențelor cauzatoare de infirmități sau chiar de moarte.
De această data starea de urgență și-a făcut datoria astfel încât, judecătorii au emis mandate de arestare preventivă pentru cei care s-au cerut singuri să fie arestați, prin transmisiuni live, pe rețelele de socializare (cartierul Rahova, de exemplu, unde s-au emis deja patru mandate de arestare pentru cei implicați în scandalul din cartierul bucureștean).Urmează: Săcele, Hunedoara, Ploiești, Codlea.
Iată cum, noua tehnologie media și mai ales goana nebună după notorietate, reușete să acționeze ca un bumerang asupra celor care cad în capcana like-urilor, ajungând pur și simplu preluați pe masa judecătorului, respectându-se dictonul primul sosit, primul servit. Ai vrut pușcărie, ți s-a dat pușcărie, evident, în condițiile legii!
Și acest mic amănunt ține tot de educație, de capacitatea semenului nostru de a decide ce este bine și ce este rău, astfel încât, comportamentul său să nu intre în conflict direct cu legea.
Țara merge înainte și noi încercăm să ținem pasul.
ADI CRISTI