ATINGEREA POEZIEI

După Răstignire și Înviere, ne-am fixat noi, păcătoșii, o bornă după care va urma Relaxarea. Aceasta din urmă nu este un eveniment biblic, ci doar un target de care trebuie noi să ținem cont, fără ca limita propusă să însemne ceva, dacă nu vom contribui decisiv la adevărata schimbare. Data aleasă, cred eu în mod arbitrar, 15 mai 2020, un fel de îmbărbătare asociată cu mobilizarea, poate fi și o capcană în care nu cred că suntem pregătiți să cădem, chiar și numai pentru că venim după mai bine de trei luni de sacrificiu, de interdicții, de dresaj într-ale destinului nostru de persoane scăpate la libertate.
Avem de dat nu numai un răspuns decisiv, ci pur și simplu trebuie să ne gestionăm singuri răspunsul dacă vom ieși sau nu în liberate. De voința noastră depinde dacă pe 15 mai vom decide dacă ne relaxăm sau nu. Dacă vom fi tari în a lua hotărârea care ne va mai ține închiși în case, doar pentru că afară încă nu miroase a viață curată. Încă, sesizăm noi, nu ne este bine și mai trebuie să strângem șurubul, să ne izolăm pentru a găsi ieșirea adevărată din cleștele mortal al COVID-19.
Relaxarea pare să fie un punct intermediar între Înviere și Înălțare.A devenit deja în sarcina noastră să construim generația de care să depindă în viitor continuarea povestirii pascale, pe teritoriul căreia a început să existe solidaritatea celor care altădată, au stat cu lacrimile în ochi și doar au privit, nu au reacționat, nu au sărit în ajutorul Celui care se lăsa de bună voie în brațele patimilor, doar pentru a salva viața pe Pământ, sacrificiul său fiind plata pe care singur și-a asumat-o în favoarea salvării noastre, la urma urmei!
În tot acest război, Biserica nu a făcut cale întoarsă, nu a ezitat să vină în primele rânduri, şi-a dat seama că este rolul ei acela de a insufla credincioșilor dreptul de a lupta pe viață și pe moarte, desenând în aer chipul eroului, al celui care este dispus să se sacrifice pentru a-și salva aproapele.
Cine ne va spune nouă că avem voie să ne relaxăm? Evident că, cei care ne-au trimis în izolare, aceștia vor fi și eliberatorii noștri. Dar dacă, de această dată, decizia va fi greșită, cine își va asuma urmările?
Care va fi capacitatea fiecăruia de a decide? Dacă, la vreme de izolare, nu aveam voie să ieșim din casă, de această data vom avea voi să nu ieșim din casă, când decizia va fi: ”Ieși din casă!” Ei bine, ce se va întâmpla dacă această comandă ne va duce în brațele morții, doar pentru că slăbiciunea umană se poate încăpățâna să-și dorească cu orice risc libertatea?
În paralel cu ceea ce se va întâmpla pe fondul acestei anomalii să nu uităm că suntem puși la zidul prăbușirii performanțelor economiei românești, fracturată, inactivă de patru luni cel puțin, dacă nu ar trebui să ne asumăm, în zona turismului și a evenimentelor, ratări decisive ale anului 2020.
Trebuie să învățăm din nou să facem pași. Să stăm în picioare, să ne păstrăm echilibrul, funcție de noile direcții pe care vom trebui să le gestionăm, după noile noastre interese. Cu sau fără voia noastră, trebuie să fim conștienți că viața va fi în subordinea unor altor comandamente. Se vor schimba ierarhii, se vor schimba priorități, se vor schimba, la urma urmei, interese.
Indiferent de ce cred unii, trebuie să fim pregătiți să ne luăm în primire o nouă viață, cu mască și mănuși, cu spații de întâlnire marcate de liniile galbene care ne așează în spațiu, să păstrăm necesara și vitala distanțare social.
O astfel de postură ne va răpi, în primul rând, sensibilitatea, emoția, atingerea. Vom avea doze din ce în se mai mari de înstrăinare, de reticenţă, astfel încât, în cele din urmă, ne vom pierde simțul orientării în spațiu, așa cum ne vom pierde și capacitatea de a privi viața de la o distanță mai mica de doi metri.
Cred că vom fi dotați cu senzori care să ne atragă atenția dacă distanța între doi indivizi este mai mica de doi metri, dacă nu purtăm măști sau mănuși, astfel încât, să fim pregătiți să înfruntăm noua realitate după cum ne îmbracă specialiștii în domeniul epidemiologic.
Vom vorbi astfel despre biologie moleculară așa cum altădată vorbeam despre oţelărie, utilaje grele, turnătorie de fontă sau despre o altă ramură a siderurgiei sau a industriei grele.
Vom învăța să vorbim vorbe și nicidecum emoții care să ne pregătească să simțim atingerea poeziei.
ADI CRISTI