24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nu știu dacă este cazul să mai alimentăm un focar de tensiune, de încordare și de ură, cu atât mai mult cu cât trebuie să recunoaștem că noul coronavirus nu și-a spus nici măcar al doilea cuvânt, darămite ultimul.
Pe arhitectura spaimei, proiectată la cotele lui Covid-19, s-a promovat lupta politică în culorile ”murim pentru țărișoara noastră”, strâns uniți în jurul acestui deziderat de a culca virusul la pământ, de a-l pune cu botul pe labe, astfel încât să se înfiripe o speranță, chiar așa deșartă cum a demonstrat ea că poate fi, dar pe trupul căreia s-au pus mușchii atletului de performanță.
Iată că nu mai putem disocia ceea ce se întâmplă în planul securității sanitare a poporului român și planul politic incandescent din creuzetul Parlamentului României, vatra cărbunilor mocnind peste care se pune de o veritabilă moțiune de cenzură îndreptată împotriva guvernului Ludovic Orban. Acest veritabil Călcâi a lui Achile a fost identificat în zona de mișcare a președintelui Klaus Werner Iohannis. Preşedintele tuturor românilor, cel care s-a obișnuit să confunde România lui cu țara în care sunt recunoscuți doar liberalii ca fiindcă partea buna a poveștii, în timp ce restul de 80% nu poate fi decât partea de neglijat, partea de contestat, partea de ignorat. Acest dezechilibru provoacă nu numai supărare, nu numai dezorientare, cât mai ales, provocă o nerăbdare cotropitoare, ce-ți bagă rumeguș în cutia craniană, ca și cum creierul ar fi rezultatul tocării pădurilor carpatine în folosul
Grupul austriac Schweighofer. (Într-o paranteză fie spus acesta a fost nevoit să-și vândă acțiunile de când opoziția politică a Guvernului Orban a obținut în Parlamentul României legea prin care a fost scoasă în afara legii tăierea pădurilor, oprind exploatarea lemnului prăduit în limba germană. Surpriză! – în aceeași limbă germană tace și președintele Klaus Werner Iohannis! Nu de alta dar, e timpul să punem degetul pe rană, pe aceeași rană provocată de rasa ariană!)
În Parlamentul României este pe punctul să se încingă o ditamai bătălie, soră cu moartea, cum se mai spune. Un fel de două feluri servite cu aceeași furculiță, chiar dacă la felul întâi se soarbe o ciorbă de potroace. Este pe punctul de a se consolida acea majoritate pe care liberalii, dar mai ales președintele primar veșnic de Sibiu i-au spus toxică, din categoria ciumei roșii, aripa Muie PSD. Cu un astfel de președinte, cu o astfel de guvernare, peste care se presară o astfel de opoziție, noul coronavirus pare un simplu copilaș de ţâţă, pornit pe jos, de unul singur, în căutate de lapte proaspăt de mama.
În linii mari putem spune, fără a greși, suntem într-un mare rahat. Într-un mare rahat în care nu numai că am călcat, dar ne-am și scufundat până la gât, de parcă în exteriorul nostru ar sta pe scaunul regizoral Emir Kusturica, punând din nou pe marele ecran Pisica Neagră, Pisica Albă, de această data rolul lui Dadan Karambolo fiind jucat de poporul român, cel care la un moment cade în budă, umplându-se de rahat până la gât, pentru ca, mai apoi, să încerce să ajungă la o anumite stare de curat, prin ștergere, sacrificând un cârd alb de gâște!
Avem imprimat deja, sub formă de tatuaj, emblema nefericirii, a incapacității de a ne alege conducătorii, care să ne reprezinte, care să ne înțeleagă și să ne ofere un orizont credibil și palpabil astfel încât să simțim ce înseamnă să trăim în bună înțelegere.
Formula cu ”bună înțelegere” este rezultatul pe care nu l-am întâlnit încă, indiferent de conducătorii pe care i-am ales și cărora ne-am încredințat viitorul de secole, de milenii, atâta timp cât, tot timpul poporul a fost primul sacrificat în numele bunăstării conducătorilor. Trebuie să recunoaștem că, de fiecare dată, viitorul nostru ne-a fost potrivnic, atâta timp cât de fiecare data trebuia să reinventăm trecutul. Un trecut în care ne tot chinuim să ne ghicim viitorul!
ADI CRISTI
