În timp ce guvernanții se agită din ce în ce mai tare, prin țară apar tot felul de focare de coronavirus prin spitale, fabrici și uzine. Dar, cine le mai vede? Cine le mai ia în seamă? Doar noi, presa și, de nevoie, reprezentanții direcțiilor sanitare. La morți începem să stăm mai bine, în timp ce la noii îmbolnăviți mușcăm în continuare graficele, cu dinții de fierăstrău inegali, când mai mici, când mai mari.
Nebunia testării continuă cu aceeași agresivitate și neclaritate din partea guvernanților, în timp ce prostimea din țară stă și aşteaptă să se înscrie pe acele liste care nu se mai fac, care sunt într-o continuă amânare, în timp ce specialiștii sunt împărțiți în două, unii care nu înțeleg de ce nu se face testarea, în timp ce alții, cu muncă la stăpânire, evită să aducă în discuție problema testelor, problemă rezolvată care le-a oferi o cifră reală despre cei care sunt infestați cu virusul Covid-19.
Cum Europa devine din ce în ce mai nervoasă, cum puternicii bătrânului continent nu mai au cum să-și țină în izolare popoarele, iată că apar mișcări din ce în ce mai violente în interiorul țărilor, cu oamenii cărora puțin le mai pasă de distanțarea socială, atâta timp cât în stradă a început să-i scoată foamea, lipsa locurilor de muncă, în timp ce pericolul major al infestării cu noul coronavirus ajunge să fie coborât de pe podiumul de interes.
Moartea nu mai poate să sperie pe cel lipsit de perspective, pe cel părăsit de viață, de noroc, ajungând al nimănui.
Într-o astfel de perspectivă omul își ia lumea în cap, nu mai ține cont de ce l-ar putea omorî, drept pentru care nu ezită să facă pași greșiți într-un context general, dar care l-ar putea menține în actualitate prezent, apt pentru ca societatea să mai poată conta pe el.
O astfel de portiță este deschisă tot în exterior, Italia, Germania, Austria, de exemplu, pentru muncile necalificate în agricultură, dar și în domeniul social, de îngrijitor pentru persoanele în vârstă.
Dacă pandemia aceasta a secerat nemilos pe seniorii Italiei din partea ei de Nord a peninsulei, în special, nu trebuie să ne facem că nu vedem paguba colaterală produsă ce a lăsat șomeri, pe conaționalii noștri, rămași astfel fără obiectul muncii lor. Unii au fost redați pământului, alții au fost scoși din câmpul muncii.
Între timp țara este lovită nemilos și de o secetă pe care pământul acesta binecuvântat nu a mai cunoscut-o de 50-60 de ani, cutremurele își fac și ele simțită prezența constant,
Țările de prin împrejurimile noastre sunt și ele atente la mișcările politice din zonă, admițând nevoia de relaxare, de ridicare graduală a restricțiilor impuse de nevoia de protejare a populației de noul coronavirus.
Pandemia, ca și războaiele, reușesc să construiască, să alimenteze pe conducte ascunse, o mafie dedicată, rapace și din ce în ce mai greu de controlat, atâta timp cât personajele principale sunt implicate direct în decizia guvernamentală.
Țara se află într-o iminentă nevoie de reconstrucție, de relansare a economiei, de injectare a unor fonduri apreciabile cu ajutorul cărora este imaginată repunerea țării pe linia de plutire.
Cei aproape două mii de morți au cuprins întreaga Românie, chiar dacă, trebuie să fim atenți la harta țării și să constatăm că sunt zone semnificative în care noul coronavirus nu a avut sorți de izbândă.
La sfârșitul săptămânii trecute harta sinoptică a lumânărilor semăna cu lumânărarul bisericii neamului. 1179 de persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19, au decedat. Ele au fost internate în spitale din Dolj, București, Iași, Suceava, Arad, Bacău, Timiș, Cluj, Neamț, Hunedoara, Constanța, Satu Mare, Sibiu, Ialomița, Bistrița-Năsăud, Covasna, Dâmbovița, Vrancea, Galați, Caraș-Severin, Mureș, Giurgiu, Bihor, Argeș, Vaslui, Botoșani, Alba, Sălaj, Brașov, Mehedinți, Teleorman, Gorj, Prahova, Vâlcea, Călărași, Maramureș, Olt și Ilfov.
Specialiștii fără munci politice cred că există pericolul iminent de apariții a unor noi focare de infestări cu noul coronavirus, chiar dacă per total ne place să credem că suntem pe panta descendentă a epidemiei. Putem scăpa de acest virus, așa cum putem să-l reactivăm, să-l trezim, mult mai violent și mult mai periculos decât am reușit să-l stăpânim în ultimele trei luni de distanțare socială.
ADI CRISTI