Nimic din practicele vechi nu sunt astăzi explicate, în varianta cheltuirii banilor publici, dar și a avuției statului român, numită cu mândrie patriotică avuție națională.
După 1990 avuția națională, proprietatea statului, a fost confiscată de conjuncturile create de cei care au deținut puterea, indiferent de coloratura lor politică. Fără prea multă acoperire, astăzi, puternicii zilei, nu se sinchisesc de ceea ce fac, știind sigur că lor nu li se va întâmpla nimic rău, că ei sunt acoperiți de importanța pe care singuri și-o acordă în demersurile auto blocate în diferitele fișete, de la parchete sau din propriile lor birouri guvernamentale, cum este cazul ministrului Florin Cîțu.
Actualul ministru al Finanțelor a fost prins cu musca pe căciulă, de fapt cu pădurea trasă la gater, pentru a elibera terenul din preajma lacului Vidaru și a Căii Regelui, nu înainte de a o lăsa să se autodistrugă, să accepte infestarea cu ”căzăturile” pe cele 11,5 hectare, față de care Romsilva nu a stat degeaba, înaintând plângeri penale la DNA Pitești, dar nimeni nu a mișcat un deget sau o filă albă de hârtie, pentru a sesiza de subiectul ce înflorește în paginile întâi ale mass media.
Ludovic Orban o face și el pe-a ”niznaiul”, toate subiectele care acuză sălbăticia din PNL alunecă pe podeau data cu ceară, ca și cum pe zăpușeala din interiorul clasei politice s-ar putea organiza slalomul naţional pe pârtia finanțată cândva de Elena Udrea.
Dar, iată cum, un erou liberal, protejat al preşedintelui Klaus Werner Iohannis, își consturiește mai mult fără voia sa, statutul de sacrificat pentru binele partidului, astfel încât, o eventuală demitere a sa va fi licitată în contul ”noi nu suntem ca ciuma roșie, la noi cine greșește plătește, chiar și dacă are valoarea recunoscută de noi a ministrului Florin Cîțu”.
Acest tip de atitudine va face bine partidului, va da un imbold liberalilor de a evita prăbușirea iminentă, menținându-l în teren.
Este în stare Klaus Werner Iohannis să-și pedepsească favoriții, să rămână practic cu din ce în ce mai puțini adepți, lucrători în contul liniștii sale? Între Da și Nu există un popor dezorientat, care știe din ce în ce mai puțin în cine să aibă încredere, chiar și numai pentru că, roșii, dar și galbenii i-au dezamăgit profund.
Despre hoție și hoți s-a tot vorbit până la iertare, până la trecerea în normalitate. Așa suntem noi, când dăm de miere și nu ne mulțumim doar cu să ne lingem degetele!
Fără prea multă așteptare, ne și trezim cu mâna înfiptă în borcan până la cot, până dincolo de sunetul alarmei, anesteziind singuri pofta de a ne însuși ceea ce nu este al nostru, dar care ne face să credem că tot ce ne cade în mână ține, în primul rând, de tot ce merităm să luăm, să avem, să fie al nostru.
Noul coronavirus nu este nici învins și nici măcar trimis la muzeul virusurilor dovediți de om. Încă își cere luarea în seamă, încă mai face victime și ne mai forțează să ascultăm raportarea de la ora 13. Povestea cu Vama Veche a ajuns deja să ne doară, mai mult decât ne poate arunca în suferință orice alt gest iresponsabil. Pe această plajă, tradițională cu spiritul libertății, al nesupunerii față de norme și reglementări, am dat din nou examenul la imaturitate pe care l-am luat cu brio!
În timp ce în Israel, țara în care măsurile luate în debutul Covid-19 au fost mult mai ferme decât cele luate la noi, se reînchid școlile, după aproape două săptămâni ce au trecut de la deschiderea acestora, după ce copiii și profesorii sau infestat cu noul coronavirus, la noi, din nou, se acționează cu frâna de mână trasă, fără însă a reduce turația motorului, aureolat de fumul gros și de mirosul de ars din abundență.
Pe scena politică actuală poziționarea forțelor se face deja umăr la umăr, între PNL și PSD, astfel încât finișul va desemna câștigătorul! Ultimele dezvăluiri va duce votul spre PNL sau spre PSD, funcție de fumigenele care vor fi trase și care vor avea forța necesară luminării chipului din umbra a corupţiei, în special.
ADI CRISTI