ORICUM, AFARĂ PLOUĂ

Avem sau nu mai avem nevoie de precauție? Starea de alertă a devenit o strategie politică sau rămâne în continuare una strict medicală?! Dacă ar fi să citim realitatea într-o cheie politică am ajunge la concluzia că cei aflați la putere doresc cu tot dinadinsul să mențină această imensă presiune asupra poporului român, ținuți în chingile suspiciunii! Pe întregul parcurs al finalului primei luni, consumată în rigorile stării de alertă maximă. Acest gen de suspiciune face parte din arsenalul actualei puteri de a prelungii instabilitatea în țară, cu acest risc de a menține pericolul datorat noului coronavirus în stare de alertă. Chiar dacă s-a stabilit data de 27 septembrie data primului tur al alegerilor locale, dacă Nelu Tătaru et comp. suita de specialiști, conduși de Raed Arafat, au reușit în ultimele lor reacții să-și viruseze competențele medicale cu interesele politice care i-au infestat și pe ei.
La sfârșitul săptămânii trecute au fost descoperiți încă 320 de noi infestați, când au fost făcute doar aproape 8000 de teste. Este o cifră maximă, greu de înțeles în contextul luării măsurilor de relaxare cu doar o zi înaintea lărgirii plajei de relaxare. De luni peste 250.000 de elevi vor susține examenele de bacalaureat și cele de evaluare națională. Tot de luni sunt așteptați să sosească în țară câteva zeci de mii de ”fii rătăcitori”, deschizându-se porțile aeriene pentru 12 state ale Uniunii Europene. Ce ar trebui să înțelegem? Cine pe cine protejează? Starea de alertă inexplicabilă sau relaxarea fără discernământ?
Avem nevoie de relaxarea impusă la gradul de libertate dictat ca temă pentru acasă de guvernanţii liberali sau, pur și simplu, starea de alertă a devenit de mult o simplă unealtă politică de a strânge de fudulii țara, cu predilecție pe cei care nu zâmbesc președintelui, când acesta strigă, asemenea unui apucat: ”Dragi români!”
În exteriorul nostru lucrurile nu se mișcă așa cum ne-am fi așteptat noi să se miște, adăugându-se dezastrelor pricinuite de căderile masive de ape, viituri, vijelii, alte calamități naturale sau politice din restul lumii. Astfel, Turcia mai adaugă un cutremur important, cu magnitudinea de 6.1 grade pe scara Richter, la adâncimea de 5km, în timp ce în Israel a existat pericolul suspendării temporare a a activității președintelui Reuven Rivlin pe motiv de atac al coronavirusului. Biroul acestuia a anunţat că nu va fi nevoie ca acesta din urmă să intre în carantină, întrucât nu a fost contact al persoanei infectate, dar se continuă ancheta epidemiologică. Oricum, se pare că, nici Donald Trump nu a scăpat de ochiul vigilent al mass media.
Liderul de la Casa Albă a participat sâmbătă la ceremonia decernării diplomelor la prestigioasa academie militară de la West Point şi a susţinut acolo un discurs neobişnuit de consensual pentru stilul său, afirmând, printre altele, că absolvenţii acestei instituţii sunt exemple privind diversitatea Americii, remarcă venită în contextul protestelor violente ce continuă în SUA după uciderea afro-americanului George Floyd de către un poliţist alb în timpul arestării.
La capitolul politicii externe, Trump a subliniat că datoria militarilor americani nu este de a reconstrui ţări străine, ci de a-şi apăra ţara şi a promis că Statele Unite vor pune ”capăt erei războaielor nesfârşite”, estimând că nu este treaba forţelor americane să rezolve „conflicte vechi în locuri îndepărtate, de care mulţi nici măcar nu au auzit”. Însă, după ce şi-a terminat discursul, la părăsirea scenei el a lăsat impresia că are dificultăţi pe rampa de acces, pe care a coborât-o precaut cu paşi mici. Presa americană a mai remarcat şi faptul că Trump s-a folosit de ambele mâini pentru a ridica paharul cu apă din care a băut în mijlocul discursului şi a făcut un efort pentru a pronunţa corect numele generalului Douglas MacArthur, un erou al celui de-al Doilea Război Mondial.
Sâmbătă seară, Trump a ţinut să răspundă el însuşi pe Twitter bănuielilor despre starea sa de sănătate. Rampa de acces a scenei era foarte lungă şi abruptă, nu avea balustradă şi, mai ales, era foarte alunecoasă, a explicat preşedintele american, adăugând că a dorit să fie mai precaut pentru ca să nu cadă şi să dea presei ocazia să râdă de el.
Iată cum, lucruri care altădată erau trecute cu vederea astăzi sunt speculate la maxim, li se găsesc interpretări exagerate, de tip paranoia, explicând logica formulei ”să sufli și în iaurt”.
De astăzi intrăm într-o nouă etapă, ultima după cei mai mulți actori politici, punctând inevitabila confruntare cu Covid-19, dar fără a ignora amenințarea președintelui Klaus Werner Iohannis de a declanșa din nou starea de urgență dacă măsurile iminente o impun.
Oricum, afară plouă.
ADI CRISTI