DELIR DIN LIPSĂ DE AER
Cât mai departe-am fost pierduți
să nu ne mai cunoaștem calea
Singurătăți ni s-au promis
ce vor schimba munții cu valea
Vom fi aduși la mal de val
și vom trăi deșugubina noastră
cum mai trăiesc urme de cal
pe drumul mâinii înspre coapsă
Din aburul privirii te-am pierdut
și ți-am lăsat uitarea să o ștergi
cu inima din care mi-am făcut
capcana dezgropată de sub crengi
Și ai căzut, cum am căzut
pe câte-o parte-a lumii-ntregi
eu în deșert, tu sub pământ
un sclav la curțile cu regi.
ADI CRISTI