Lumina ne dezbracă în minte
Întuneric pătruns
în ochii închiși
Răstignire sub formă de coasă
Umbra trupului uns
ne descoasă
Înaintea căderii
ochii se pierd
Catarge înecate sub orizont
ca și cum animalul marin
le-ar fi tras de picioare
ancore cu lanțul lujer de crin.
Ne aruncă-n abis
în claia crescută de păr nins
Albit înțelept pe cap
și mai puțin înțelept pe piept
Sare din noi viața
cum mai sare din noapte
dimineața.
Cum mai sare în ochi
drobul de sare
Pe care virusul îl aruncă
ridicându-ne la cer
sau
cel puțin în picioare.
ADI CRISTI