AM GREȘIT ȚARA, OMUL, PREȘEDINTELE?

Se strânge lațul. Din ce în ce mai mult simțim cum ne lipsește aerul, atât de necesar respirației lipsită de prejudecăți. În jurul nostru simțim cum se naște acel vid atât de necesar stării de imponderabilitate, unde nimic nu mai cade, totul e spus plutirii. Începem chiar să plutim în noi înșine. Să simțim cum ne plutește inima, plămânii, creierul, lovindu-se chiar de marginile trupului, sub forma unei bălăngăneli similar mișcării limbii clopotului de biserică sau chiar a clopotului de la gâtul vacii lăsată în libertate, la păscut, pe pajiştea pășunii comunale.
Simțim din ce în ce mai bine strânsoarea, dar și durerea acesteia, care începe să ne responsabilizeze. Avem în clar pericolul din care încercăm să decupăm vinovățiile care ne aparțin nouă, dar și cele despre care credem că de vină este comunitatea sau parte importanță din ea. Alături de noi, fără a fi împreună cu noi, există vociferatorii, acei oameni de nimic, care au o singură misiune, aceea de a pune piedici, de a ne îndepărta de realitatea crudă a templului prezent, înfundându-ne în jungle virgină a unui peisaj ireal, magnetic și tentant, cum mai sunt fanteziile și orgiile unor minți bolnave.
Suntem scoși în față. Suntem puși în genunchi pe grăunțe și, mai apoi, pe coji de nuci. Avem mâinile ridicate deasupra capului și ochii ridicați spre cer sau spre tavanul alb, lipsit de acel punct necesar concentrării. Într-o astfel de poziție simțim cum ne diluăm, cum ne împrăștiem, cum ne risipim, amestecându-ne în aerul supus respirației dătătoare de viață. Noi prin noi trăim, așa cum noi prin ei trăim sau murim. În ultimul timp, mai mult murim decât trăim, mai mult ne facem că reușim să ne stăpânim viața în limitele normale, fără însă să reușim să numărăm altfel numărul pacienților infestați în 24 de ore.
În același timp a dat strechea în noi, pentru a încerca astfel să explicăm numărul celor o sută de mii de români, care au luat cu asalt litoralul românesc, stabilind același numitor comun cu cel de anul trecut, când pandemia nu exista. Alături de inconștiență au început să apară și cei care au căzut în patima bravării, a prostie și a luării realității în derâdere. O domnişoară înțepată din cap și până în picioare joacă rolul lui Toma Necredinciosul cerând imperativ că ea pentru a fi convinsă vrea să vadă cu ochii ei pe cei 30.000 de infestați (sic!) Altă domnișoară, cu preocupări lingvistice de precupeață, nu crede că au murit atâți cât se spune, fiind mult mai preocupată de felul în care îi ies rotirile de bazin, prelungite pe curbele coapselor subjugate mișcărilor lascive, decât de măsurile de protecție impuse de specialiștii epidemiologi.
Acest cor lamentabil al inconștienței este dirijat de ambițioșii politruci care găsesc de cuviință să-și maximizeze șansele de a reveni la inima electoratului, mai ales că în imediata apropiere se disting contururile inevitabilei campanii electorale din 27 septembrie 2020.
Președintele României, Klaus Werner Iohannis, încearcă să joace rolul împăciuitorului, a celui căruia îi revine sarcina să tragă concluziile atât de necesare aducerii împreună a poporului și nu a dezbinării.
„România se află, în acest moment, într-o situație foarte complicată. Este clar că numărul cazurilor este în creștere. Este greu de imaginat cum va arăta o nouă fază de relaxare!, a spus șeful statului.
„Dacă situația se înrăutățește, putem reveni la măsuri mai restrictive”, a adăugat șeful statului.
„O să vă spun câteva lucruri foarte importante”, a precizat Klaus Werner Iohannis
,,Suntem, din martie, în plină epidemie și, până acum câteva săptămâni, lucrurile au mers destul de bine. Am trecut prin starea de urgență în care am luat măsuri dure și am reușit să ținem evoluția sub control. Din păcate, lucrurile nu au evoluat așa cum ne-am fi dorit. Răspunderea în acest moment este partajată între autorități și cetățeni. A fost o perioadă foarte dificilă și ar fi foarte păcat să dăm cu piciorul la rezultatele de până acum. Măsurile sunt foarte simple: masca, distanța și spălat pe mâini.”
,,Pe de altă parte, trebuie să fim foarte atenți la ce ne spun unii și alții. În loc să fim toți de aceeași parte, politicienii să sprijine guvernul să îi convingem pe cetățeni că e o treabă serioasă, unii exploatează pandemia.”
,,Suntem într-o situație foarte complicată. Este momentul să lăsăm divergențele politice deoparte și să ne concentrăm pe soluții necesare. Solicit Parlamentului să ia în dezbatere în regim de urgență legea privind carantina, pentru a reda autorităților acest instrument.”
,,Nu este momentul să disperăm, dar nici să lăsăm garda jos. Împreună am parcurs relativ bine perioada până acum, haideți să facem un efort să continuăm! Este în joc viața noastră și a celor dragi.”
Cine să fie acest nou Klaus Werner Iohannis? Oare am greșit țara, omul, președintele? Cu un așa mesaj mai venim de acasă, chiar dacă suntem masați masiv în spațiile destinate vacanțelor. Păcat, dacă aș fi fost acasă mi-aș fi schimbat părerea despre acel Iohannis care dezbină!
ADI CRISTI