Vine o vreme lipsită de vreme
atipică stare de încremenire
o taină rămasă culcată-ntre perne
să păstreze-n memorie puțină iubire
Când acea vreme pe ochi ni se cerne
deschidem pleoapele și ne holbăm
și-n noi multă viață e plină de lene
iar trupul prădat îl demolăm.
Suntem și n-am fi pe când existăm
ne spunem șoptit, neîndurător
avem peste noi pământ să săpăm
mormântul în maci, înfloritor.
ADI CRISTI