ȘTIM CEEA CE ȘTIM! NU ȘTIM CEEA CE NU ȘTIM

În pandemie există o grabnică apropiere de moarte, dar nu în sens metafizic, cât mai ales în sensul despărțirii definitive de lumea celor vii. Moartea nu mai este privită sub forma unei relații antagonice viață/moarte, cât mai ales ea este pusă să răspundă la întrebarea cine are dreptul la o moarte normală, firească, la termen și cine este pus în situația să se îmbulzească, să se îngrămădească în lotca care trece apele Styxului.
Se moare cu zâmbetul satisfacție (datorat vieți împlinite) pe buze, dar și cu fața schimonosită de suferință, de luptă pe viață și pe moarte cu boala nemiloasă, răzbunătoare.
”Când este o persoană moartă? Când nu mai respiră? Când inima lui nu mai bate? Când creierul nu mai are activitate? Răspunsul poate să difere de la un individ la altul, de la o situație la alta”.
Revenind în realitatea de azi, care ne aduce moartea în case, constatăm că, indiferent de îngrămădeala produsă, indiferent de loviturile năprasnice ale Covid-19, suntem pur și simplu răstigniți pe ipocrizia noastră, pe aroganța celor care cred că știu totul despre noul coronavirus, eliberând tragicul oftat tardiv, în timpul în care nu se mai putea face ceva, în folosul argumentelor sale concentrate în simpla observație: Ceva așa de mic , infinitezimal de mic, nu are cum să dărâme un munte de om, pur și simplu să-l îngroape la doi metri sub pământ!
Ar trebui să confirmăm într-un glas, ce ar fi bine să fie la unison, că virusul ucigaș există, că el face ravagii ori de câte ori simte că este neglijat! Lupta cu minusculul dușman de moarte trebuie luată în seamă, în serios, cu toată energia și răbdarea de care suntem în stare să dăm dovadă și să acționăm ferm, fără șovăială, fără nici un fel de bâlbâială, care ar putea să ne fie ultima ezitare înainte de a simții cum sfânta pomenire ne acoperă mormântul.
Ar trebui să ne întoarcem la glasul specialiștilor pe care să-i ascultăm cu sfințenie, căci doar ei știu care este adevărata cale, drumul cel bun, pentru a ieși din acest deșert în care condamnarea la moarte există în libertatea de a face tot ceea ce ne trece prin cap, fără a avea știința luptei cu Covid-19.
”Riscăm să luăm calea Italiei, în care sistemul de sănătate să fie copleșit și lumea să moară la domiciliu”, avertizează medicul Virgil Musta. ”În Spania, țară care a fost traumatizată de această infecție în prima parte a pandemiei, se iau măsuri drastice și necesare. De exemplu, în Andaluzia, cei care merg pe plajă sunt obligați să poarte mască. Eu cred că și aici, în momentul în care se constată că se adună prea multă lume la grătare, undeva în afara stațiunii, această activitate trebuie făcută sub control sau interzisă”, a precizat Virgil Musta. Acesta a continuat: ”Dacă într-o zonă, chiar dacă este în aer liber, oamenii stau unul lângă altul și respiră unul în fața celuilalt sau tușesc sau strănută, acea zonă poate deveni un focar de contaminare și de îmbolnăvire. De aceea, eu cred că orice activitate trebuie evaluată și să se ia măsuri pentru a nu deveni un factor de contaminare mai departe”. De pe 15 mai, odată cu intrarea în vigoare a stării de alertă, românii au fost obligați să poarte măști de protecție în spațiile publice închise, în mijloacele de transport în comun și la locul de muncă”.
Președintele Societății Române de Microbiologie, Alexandru Rafila, consideră că termenul de “distanțare socială” a făcut foarte mult rău comunității, pentru că s-a indus ideea ruperii de societate. “E vorba de distanțare fizică, de un metru și jumătate. Trebuie să explicăm foarte bine lucrul ăsta, nu este vorba de nicio distanțare de societate”, a declarat Alexandru Rafila. Acesta a precizat că este bună carantinarea localităţilor, dar mesajele ar trebui adaptate, astfel încât oamenii să înţeleagă că este în avantajul lor. “Sunt câteva localităţi care au fost puse în carantină, dar şi carantina în sine cred că trebuie realizată încât să înţeleagă oamenii că se referă la protecţia comunităţii lor, nu se referă la altceva, la limitarea unor drepturi”, a mai afirmat Rafila. Alexandru Rafila a mai spus că, pentru a preveni aglomerația de pe litoral, o soluție ar fi ca operatorii de plajă să permită doar un număr fix de persoane pe o anumită suprafață de plajă. Limitarea unui număr redus de turiști pe o bucată de plajă ar putea preveni răspândirea coronavirusului. Rafila afirmă că nu susține ideea purtării măștii pe plajă. Reprezentantul român în OMS a dat exemplul Tulcei pentru modul în care poate fi ținută pandemia în frâu. Rafila a spus că densitatea mică a populației și izolarea acesteia au făcut ca județul să raporteze un număr mic de infectări. Potrivit celui mai recent bilanţ, Tulcea numără doar 261 de cazuri de la izbucnirea epidemiei”.
Trebuie să fim cât se poate de sinceri dacă nu cu aproapele nostru, atunci, fără doar și poate, cu noi înșine. Să recunoaștem în tăcere ceea ce știm și ceea ce nu știm, evitând să amestecăm răspunsurile. Știm ceea ce știm ! Nu știm ceea ce nu știm!
ADI CRISTI