FIECARE PICIOR ÎN FUND ESTE UN PAS ÎNAINTE

Nu am scăpat de mască. Portul acesteia a devenit obligatoriu și în aer liber, atunci când ne situăm în mijlocul unei mulțimi. Nu contează dacă acesta este una conștientă sau inconștientă. Suntem în continuare mascații pandemiei, gândind că astfel vom reuși să speriem moartea. Litoralul românesc a ajuns să fie plasat în toate scenariile de groază, prin care se încearcă supralicitarea efectelor pe care le poate avea această inevitabilă infecție cu noul coronavirus.
Suntem, de asemenea, din ce în ce mai singuri, din ce în ce mai disperați, așa cum o parte din noi nu ezită să fie din ce în ce mai inconștienți. În mijlocul majorei infectări mai există voci care iau în derâdere dezastrele pe care le face Covid-19. Acest virus atacă fulgerător pe oricine îi iese în cale, provocând nu căderea părului, nu pierderea vederii, ci pur și simplu moartea. Trebuie să se nască din nou Ecaterina Teodoroiu din familia Ioanei d’Arc, pentru a face la numai 12 ani un gest care a uimit țara, acela prin care a plecat singură la spital, fiind infestată cu Covid-19, pentru a-și proteja mama, rămasă acasă, având mai multe boli, care ar putea să fie influențate de o posibilă infectare cu noul coronavirus. Acest exemplu venit în spațiul public în acele momente în care se plimbă printre noi reacțiile de neîncredere, de ignorare a pericolului pe care Covid-19 îl transmite din ce în ce mai tare, mai agresiv, ocupând toate paturile spitalelor dedicate acestei pandemii.
Chiar și așa există în spațiul public un puternic curent de opinie, care minimalizează importanța acestor restricții, atât de necesare ieșirii din zona roșie, calmării acestor atacuri dovedite a fi insensibile la schimbarea anotimpurilor.
OMS semnalizează o revenire a pandemiei, cu atacuri mai severe prin acest al doilea val, care este așteptat să ne izbească frontal în luna august, ceea ce înseamnă păstrarea tensiunii și a zidului de apărare în integralitatea sa. Evident că, alături de aceste impuneri va mai exista și o creștere a neîncrederii în măsurile propuse de specialiști a fi respectate pentru a ieși din cercul de foc al pandemiei. Războiul inconștienței va continua, dar sunt șanse ca cercul prostiei să fie din ce în ce mai mic, cu atât mai mult cu cât, noile restricții nu sunt diferite față de cele pe care românii le-au mai trăit în timpul acestei confruntări dictate în diferite stadii de pandemia cu noul coronavirus.
Rămâne literă de lege cele trei acțiuni decisive: poartă masca, spală-te pe mâini, păstrează distanța de doi metri între voi, măsuri care vor fi suplimentate, de la caz la caz, cu evită zonele aglomerate, fii conștient că în orice moment, de când ai ieșit din casă, există riscul infestării. Fii nu doar paznicul tău, ci mai ales ai grijă de cel de lângă tine să nu uite ce trebuie să facă.
Vom reuși să ieșim din pandemie doar atunci când vom funcționa asemenea unui mecanism precis, atunci când nu vom mai fi singuri, când vom alcătui o echipă care va acționa ca atare. Se știe deja că spiritul de echipă a fost este și va fi tot timpul câștigător, învingător, indiferent de sacrificiile pe care le impun situațiile care aparent nu au cale de ieșire.
Specialiştii încep să facă eforturi disperate pentru a arăta care este azimutul cel bun după care vom trebui să ne orientăm, chiar dacă rezultatele sunt înfricoșătoare. Este ca un anunț care ne dă drept cale sigură trecerea prin foc.
Sistemul sanitar poate ceda într-o săptămână. Este semnalul de alarmă venit din partea specialiștilor. Medicii se arată îngrijorați de numărul mare de infectări cu noul coronavirus din ultimele zile și spun că această situație poate avea urmări grave.
„Eu cred că o să ajungem în curând la cifra fatidică de 2.000; problema este că, cu cât urcă numărul de contacți, cu atât urcă și numărul de cazuri la terapie intensivă și ați observat că spitalele abia mai fac față și sunt la un pas de a claca; dacă ritmul va fi la fel, câte 1000 de infectați în fiecare zi, în maxim 7-8 zile sistemul sanitar e posibil să cedeze, pentru că fizic nu mai avem unde să punem pacienţii.”, a declarat Cristi Oancea, managerul spitalului ”Victor Babeș” de la Timişoara.
Chiar dacă surprinde de cele mai multe ori afirmația cu ”două Românii”, fiind de cele mai multe ori negată masiv, trebuie să ne obișnuim cu acesta și să o luăm în seamă. Sunt două Românii, una a prostie și una a inteligenței. Între cele două pări există războiul care ne macină, care ne face să părem același individ care își dă singuri șuturi în fund, în ideea că fiecare picior în fund este un pas înainte.
ADI CRISTI