POEME DE VACANȚĂ I

Aerul cald al libertății

Stau la pândă
desenându-mi cu un pas înainte
saltul ce va urma
sau zvâcnire împietrită în neputință
în spaima acelui salt ireal
terminat în ridicol

Simt cum se pregătesc cuvintele
să sară din mine
sub forma poemelor memorabile
(cred că acesta va fi poemul nemuririi
poemul ce va picura apă vie
pe buzele însetaților, pe buzele disperaților
pe buzele celor care sunt făcuți să simtă
răcoarea și primenirea)

Și totuși cuvintele trec prin mine
ca transpirația prin piele
nu le simt ieșirea, evaporarea
dispariția
îmi port tricoul îmbibat cu poemul mult așteptat,
eliberat de briza caldă de vară
care îți ridica vaporoasa rochie
atât cât să-mi aducă aminte de noi
făcându-mi praf așteptarea poemului memorabil

Poem
rămas doar o urmă de sare
pe tricoul meu zvântat
de aerul cald al libertății.

Privesc orizontul printre genele apropiate
și în locul catargului îmi apare
piciorul tău alungit
cât să cuprindă de la gleznă la capătul de nord al coapsei
mâna mea pierdută în mângâiere.

ADI CRISTI