Fâl, fâl – fâl, fâl

 

Din radiografia morții

a reieșit suferința

celor care nu mai mor…

 

A celor pentru care

nu există

o mărime de coasă

suficient de apropiată

de iarba lor de acasă…

 

Se mai spune

despre cei care nu mai mor

că sunt uitații lui Dumnezeu

fără ca El să poarte vreo vină

de parcă vinovat ar fi muntele

ce ascunde în spatele său

casele braconierilor…

 

Dar nici cei plictisiți de atâta viață

nu sunt de acord cu uitarea aceasta

Degeaba se roagă

să vină și la ei moartea

când acesta

fâl, fâl – fâl, fâl!

pe deasupra își flutură coasa

imaginându-și un zbor virtual

cu helicopterul

fâl, fâl – fâl, fâl!

sau cu șoimul acela de veghe

prin ochiul căruia moartea cânta:

 

Aleluia, Aleluia, Aleluia!

 

ADI CRISTI