24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
A urmat reculul după puternica izbitură a social democraților de pământ. A fost un contact dur, neașteptat, un fel de căzătură prin dezechilibrare din săritura care ar fi trebuit să serbeze victoria moțiunii de cenzură.
Nu a fost să fie – se mai bandajează visătorii celor trei trandafiri, trebuie să recunoaștem și să-i privim adânc în petale, că soarta continuă să le fie crudă și, poate, nedreaptă.
De la o dominare de aproape un deceniu, iată că PSD se vede nevoit să acuze vocal, lipsa de lideri de nivel, național, care să le asigure un parcurs cu care social-democraţii au încercat să-și facă temele pentru acel segment de populație important și dominant, care nu se poate descurca decât prin prisma ajutorului social.
De fapt, pentru o reală trezire la realitate, este necesară și în cazul PSD asumarea greșelilor prin clasica mea culpa, urmată de acei pași înapoi sau laterali, care să le ofere noilor conducători un partid la cheie, cu atât mai mult cu cât,. Trebuie să recunoaștem că eșichierul politic românesc este făcut varză tocată. Nu există nici o dreaptă. Așa cum celelalte ideologii sunt vraiște prin inexistenţa lor, într-o abordare solidă și reprezentativă. Avem nevoie de o grabnică limpezire. Cu siguranță că, o astfel de misiune nu se poate întâmpla pe acest teritoriu politic al anilor 2020, atât de tensionat, atât de agresiv și de nimicitor cu toți cei care nu înțeleg de ce țara o poate duce bine și în lipsa lor sau, mai ales, în lipsa lor, aceasta fiind de fapt o condiție sine qua non.
Avem nevoie de limpezire, de așezare, avem nevoie de iertare și împăcare, cu toate costurile imense pe care o astfel de atitudine, aparent ne la locul ei, le poate invoca. Paradoxal, acest tip de ieșire în lume este cât se poate de simplu. Nu necesită resurse materiale, nici măcar cât să finanțezi trecerea unei străzi, ci, din contra, este la îndemâna oricui om interesat. Într-adevăr, un astfel de proiect nu poate fi abordat decât de oamenii care au înțeles că au aceleaşi idealuri, mergând în aceeași direcție. Traversarea străzii nu implică nici măcar cheltuiala un unui bilet de tramvai, autobuz sau metrou. Este singura schimbare de direcție care nu costă nimic și este executată doar prin voința individului. Pe gratis. Ea trebuie făcută doar la momentul oportun, doar atunci când culoarea semaforului devine verde pentru sensul de mers.
Dar, dacă totul este așa de simplu, dacă soluția nu impune suplimentări bugetare, dacă nu este vorba de cheltuieli materiale, ci doar de o implicare morală și de voință, în care sentimentul național este mai presus de orice alte speculații pudibonde, există fireasca întrebare de ce nu se întâmplă ceva? De ce nu reușim să recuperăm calea cea dreaptă?
Din exterior priviți semănăm cu un stop cadru făcut în momentul săriturii peste obstacole, cadrul cu cadru care ne silabisește mișcarea, trecându-ne prin clipe spectaculoase, dar și prin secvențe de involuntar umor care nu face altceva decât să dilueze tensiunea, care ne pune în situația de a ne trezi vorbind vrute și nevrute.
Nu mai avem curajul să ne privim mișcările într-o succesiune normală, la viteza pe care viața ne-o dă să o gestionăm pentru a fi oameni adevărați, oameni reali, oameni care nu se feresc de hohotele de râs, dar nu se lasă dominați de acestea.
La această oră țara se află într-o situație de șoc, de nemișcare, într-o situație din care nimeni, deocamdată, nu găsește adevărata ieșire. Suntem toți martorii gesturilor hilare ale clasei politice care tot încearcă să găsească drumul, chiar dacă o astfel de cercetare nu exclude lovirea zidurilor cu capul, de sus până jos!
PSD este din nou amețit, zdruncinat puternic de lovitura primită prin căzătură, prin modul în care a gestionat votul asupra moțiunii de cenzură. De fapt, liberalii au primit în dar această auto-faultare a social-democraților, pentru ca, astăzi, Ludovic Orban să danseze victorios, cu pieptul bombat, cu mâna trecută prin păr la relanty, pozând în postura eroului care a învins balaurul, fără a mișca nici măcar un deget.
Trăim în continuare acel coșmar din care nu mai reușim să ieșim. Un coșmar adâncit de pandemie și, mai ales, de încercările pe care suntem nevoiți să le gestionăm pentru a spune că o ducem mult mai bine decât pe timpul guvernării PSD (sic!) Iată cum, prin sisteme de referință false, reușim să creăm realități paralele, din profunzimile cărora nu mai reușim să ne regăsim în adevăratele noastre valori.
Că este adevărat, că este minciună – cine să ne mai spune, atâta timp cât, nimeni nu mai vrea să ridice capul din pământ. Toți au poziția ghiocelului, dar nu din smerenie, ci pur și simplu din prostie!
ADI CRISTI
