Încercuirea sufletului
Cercul mă înconjoară perfect.
O pereche de palme așezată pe piept
Nimic nu iese din circumferință
De genul alaiului de muritori
zidiți sub ultima dorință.
Am închis cercul perfect
în același punct din care
făceam cu ochiul morții discret
privind înspre tine
prin florile așezate
ciorchini și ciorchine
coroana mă cuprinde perfect
cu aerul ei de codru așezat
prin care păsările ciripesc
tăcerile ce-n inimă se zbat
privesc lumea cu ochii dați peste cap
prin mine văd întreg Universul
cum fără voie a luat-o la trap
alegând prin poemul din care versul
mă ține atârnat să nu mă scap
prăbuşirea este egală cu 2πR
lungimea care ne înconjoară
astfel încât de-atâta ger
să fim ca șoapta de ușoară
ADI CRISTI