24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nici salutul cu cotul nu mai este valabil, nu mai este agreat de OMS. Dintr-o dat[ speciali;tii epidemiologi au ajuns la concluzia c[ atingerea coatelor a două persoane ce se află poziționate față în față permite apropierea trupurilor sub doi metrii, ceea ce înseamnă un atac direct la siguranța păstrării distanței legale, astfel încât să fim protejați de o posibilă infestare. Gata cu coatele, gata cu fandarea din ce în ce mai elegantă sau cu servilismul pus în evidență cu grație. Nu ne-a mai rămas decât ciocnirea pumnilor până când și această poziție va fi descoperită a fi prea direct, prea de nestăpânit, prea neconformă cu o atingere perfecta. Și, la urma urmei, de ce atâta atingere? De ce să ne salutăm atingându-ne, când putem foarte bine să strigăm unul către celălalt un Salut – sonor și numai bun de luat în seamă? Ce sunt atâtea atingeri? De unde și până unde această lipsă de delicatețe, să strângem palmele, să lovim pumnii, să ne batem pe spate sau chiar să ne îmbrățișăm fie și cu delicatețe sau chiar sub formă de schiță după o îmbrățișare neterminată?
Unii încercă să descopere în această deposedare de salut o înstrăinare agresivă. O părăsire a obiceiului comunicării sentimentului de respect, un fel de ”jos cu pălăria” redus în timp la aceste accente de mișcare, ce au avut nevoie de sute de ani de experimente, până când s-a atins forma sublimă a salutului. Servus! Noroc! La bună vedere! Salut!
Acest prim contact a ajuns astăzi să fie o sursă credibilă de infestare. Atingem cu palmele suprafețe pe care virusul își face de cap, în sensul că există și ne așteaptă să ne valorificăm greșelile. Cele trei măsuri salvatoare, implicite, distanța fizică, masca, spălatul pe mâini, nu ne pot garanta sănătatea decât dacă reușim să ne construim un nou fel de a fi în care să reușim integrarea mișcării care ne va pune în evidență, bariera apropierii, bariera în cale virusului respirat și bariera apei și a săpunului pusă în calea atacului Covid-19.
Din nou copiii ne dau lecții, sunt scrupuloși cu măsurile de igienizare a timpului prezent, făcându-ne astfel atenți la realitatea din imediata noastră apropiere.
Deja numărul zilnic de cazuri a explodat, ajungând la peste 1700 de cazuri noi. Începerea școlii nu a fost încă reflectată în această explozie, doar deschiderea restaurantelor ar putea să fie vinovată de aceste 600 de infestări pe zi, peste ”cocoașa” lui Tătaru cu care ne-am obișnuit de aproximativ o lună.
OMS este îngrijorat de delăsarea înregistrată în toată lumea în a respecta cele trei măsuri de siguranţă. Pandemia va crește și va crea mari probleme economice și de sănătate. Ea a ajuns deja să facă parte din preocupările zilei, așa cum sunt ele înghesuite într-o campanie electorală, la rândul ei, din ce în ce mai agresivă.
Cele două ”pandemii” măresc presiunea pe umerii cetățeanului, cocârjind într-atât încât poate fi văzut cu ochiul liber lipit de pământ, făcut una cu țărâna. Campania electorală în condiții de pandemie și-a calmat asperitățile, ce o făcea vie, blegind reacția agresivă și atacurile violente, care ne oferea șansa unor dezvăluiri spectaculoase, scoaterea Așilor din mânecă și punerea lor pe masa, este adevărat cu mișcări teatrale, dar eficiente.
Lipsa unor alianțe politice, care să adune partidele în conglomerate electorale, va aduce în fața urnelor un electorat dedicate, astfel încât peste pragul de 5% vor reuși să treacă doar marile partide ale momentului, de genul PNL, PSD, USR-PLUS și UDMR.
Partidele care riscă să fie sacrificate de această data, Pro România, ALDE, PMP, PPU-SL merg la limita celor 5% și, poate să mai prindă un consilier nesperat la redistribuire. Totul e ca la nivel naţional partidele cu pricina să treacă pragul de 5% și mai apoi să reușească aceeași performanță la nivel local, unde unele organizații au demonstrate că pot fi mai mult decât reprezentative.
Anul acesta bătălia politică s-a dus pe trei planuri paralele sau care au reușit uneori să se intersecteze. Vorbim astfel despre planul parlamentar cu desele dispute ”pe viață și pe moarte” în Parlament, despre planul sanitar unde pandemia a dictat că nu o putem ignora, chiar dacă s-a ajuns la o subapreciere a efectelor acesteia, mergându-se până-n pânzele albe cu organizarea alegerilor locale și parlamentare și al treilea plan, cel uman, care reușea să ne mobilizeze în folosul cetățeanului.
ADI CRISTI
